Poezie
un vis, un om, o lumânare - totuna
1 min lectură·
Mediu
simțeai că visul nu mai era lumânarea perfectă --
n-avea să se mai furișeze printre gânduri,
poate doar în pauza dintre o emoție și alta.
încet-încet, se topea, se golea de substanță,
de parcă în picurarea sa
ar fi stat întreg sensul destrămării.
așa i-a fost scris, vei zice.
câte lacrimi de ceară să mai fie
într-un pahar golit mai mult de jumătate?
04578
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 63
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “un vis, un om, o lumânare - totuna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14194135/un-vis-un-om-o-lumanare-totunaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EKDistincție acordată
Un poem care pare scris pe cerul lăuntric, unde visul, omul și lumânarea ard împreună, devenind aceeași constelație fragilă. Am simțit cum picurarea de ceară se transformă într-o ploaie de meteoriți interiori, fiecare strop purtând în sine taina destrămării și a renașterii. Imaginea paharului golit mai mult de jumătate mi s-a părut ca o orbită frântă, o cupă de univers în care lacrimile se adună ca planete abia născute. Lumânarea, topindu-se, nu moare, ci se rescrie în lumină pură , o flacără care nu se stinge, ci migrează în alte forme, în alte visuri. Poezia dumneavoastră este un fel de cer nocturn prins într-un pahar de sticlă, unde omul, visul și lumina se caută unul pe altul până se regăsesc. Rămâne în urmă nu doar întrebarea, ci și un fir de strălucire.
0
GPOttilia, ai citit, în cheia corectă, un text simplu, dar nu simplist. Nu e ceva ieșit din comun, dar mă bucură aprecierea ta.
Doamnă Keller, textul nu și-a propus așa de mult, dar este admirabilă puterea dumneavoastră de interpretare, chiar dacă aici găsiți valențe pe care sărmanul meu text nu și le-a propus. Glumind puțin în legătură cu acela care a creat poemașul acesta (adică eu), e ca și cum ați zice că e „omul din subterană”, pe când nu e decât un biet „om de prisos”. (!)
Vă mulțumesc, doamnelor, pentru comentariile dumneavoastră!
Doamnă Keller, textul nu și-a propus așa de mult, dar este admirabilă puterea dumneavoastră de interpretare, chiar dacă aici găsiți valențe pe care sărmanul meu text nu și le-a propus. Glumind puțin în legătură cu acela care a creat poemașul acesta (adică eu), e ca și cum ați zice că e „omul din subterană”, pe când nu e decât un biet „om de prisos”. (!)
Vă mulțumesc, doamnelor, pentru comentariile dumneavoastră!
0
EKVă mulțumesc. Uneori chiar și un ,,om de prisos” ar putea scoate la lumină ecouri subterane care dau poeziei un alt chip. Dostoievski vă zâmbește.
0
Ne mulțumim cu: așa a fost să fie?!
Un text nu numai real, dar și meditativ despre ceea ce suntem ori nu mai suntem, într-o clipită!
Pentru mine este un moment de reflecție și apreciez!