Ottilia Ardeleanu

Mă bucur mult că am poposit și eu un pic în dumbravă și, mai ales, că te-ai gândit, Moșule, să treci și pe la animăluțele din lumea copilăriei.
Cu toate bunătățile “aromate”, “glazurate”, am pus deja de un cozonac gustos, la care invit, virtual, pe toți copiii poeziilor tale.
Cu elanul dispoziției pe care mi-a insuflat-o această poezie, îți urez ție și micuților tăi sărbători fericite, mult mai vesele și mai optimiste!

Numai bine,
Ottilia Ardeleanu

Este adevărat că revoluție facem prin cuvânt nu prin brațe, nu mai suntem primitivi!
Frumos ai marcat aici intervalul de timp: “am luat o pauză de memorie și restart”.
Nefericirea este că “receptaculii băteau rateuri”, că din păcate de jos se spunea ceva, sus ajungea altceva, precum telefonul fără fir sau mai rău, astfel că incertitudinile, lipsa de încredere au transformat omul, umanitatea în altceva decât ne-am dorit.

Rezultatul: mânie (“m-am înroșit.”)

Un poem al dezvăluirilor, al refulărilor.

Cu bucuria de a nu fi omis o poezie deosebită, în primul rând prin mesajul transmis, dar netrecând peste veleitățile poetice,
Ottilia Ardeleanu

Iată că iubirea nu are remediu și ține de noroc!

Eu îți doresc să fii iubită!

Craciun fericit!

Ottilia Ardeleanu

O rugăciune prin care poetul dorește să scape de povara întunericului lăuntric, a liniștii sufocante și a părerii de rău că anii nu se mai întorc și ceea ce a fost făcut… a fost făcut!

Ottilia Ardeleanu

“condamnabil ești dacă n-ai iubit și mai ales nu te-a iubit nimeni” este o afirmație cu care sunt de acord, înșiruirea de dinainte: “nasture și curea | lanț și ghidon | oglindă și volan | cheie și ușă | soț și amant” nu face decât să arate că îmbrăcăm aproape orice postură și întărește, desigur, versul care îi urmează.

Strofa aceasta:
“dragostea are trup de balenă albastră
când se mișcă dislocă tone de apă în jurul ei
și se hrănește zilnic cu milioane de lucruri mărunte ce mișună
în adâncul acestui ocean înghețat” spun eu că este esența subiectului și prelungirea / întregirea titlului.

Însă, dacă dragostea înseamnă o legătură îndelungată și, uneori, fără întoarcere, cu un pat de spital și cu “tot ce este alb” și “ îți scoate sau îți introduce lichide în corp” ori dacă dragostea este “obiectul muncii”, atunci, “poate tocmai de aceea” “nu mi-a fost niciodată frică de judecata-de-apoi” și iată cum sfârșitul se continuă cu începutul și reciproc!

Cu multă plăcere,
Ottilia Ardeleanu

aleg de aici:
“depinde de propria stare”,
“depinde de ceea ce ești și ceea ce ai dori să fii,
de refulările ce-ți umblă sub piele, grotesc”,
“de oamenii ce te doresc, de cei ce te refuză, de lingușiri și respingeri”,
fiindcă cred că sunt stări reprezentative pentru a scrie dar chiar și pentru a citi, a căuta sensuri, înțelesuri și a le afla așa cum cel ce vrea să le dăruiască ar dori să fie primite.
De asemenea, aș repeta cum că: doar de a fi depinde!
Mă bucur nespus că ai adus înaintea noastră un astfel de subiect. Să fii poet nu este deloc puțin lucru și te felicit pentru că faci parte dintre aceștia.

Cu multă plăcere,
Ottilia Ardeleanu

Foarte frumos!
Gânduri bune pentru cei ce chiar merită, dintr-un suflet care se desprinde de cei mulți! Căci nu mulți sunt cei care se gândesc, înaintea lor, la cei nefericiți!

La mulți ani și ție și multe bucurii!

Ottilia Ardeleanu

romantism până la divin!

interior-veșnicie și zgomot de pași-amprentă

imagini vii:
“noaptea mea are soare roșu ce curge pe albul pereților fluorescent”este ca o inimă în care dragostea își face loc ca într-o încăpere-suflet cu pereți curați;
“zi galbenă cu pereți albi fără fluturi și zgomotul tău imagini pe albul pereților.” – ca o înviere!

trăire intensă: “le zgîriem împreună”, fie ea și numai într-o imagine pe perete!

ca o concluzie: până la intrarea în veșnicie, cel de lângă noi contează cel mai mult!

imagini puternice pe care, încă, se poate discuta!
Ottilia Ardeleanu

Aceste \"liniști aspre\", “moara din sfărâmata oglindă de dor” lasă imaginația să zboare odată cu inima “hărțuită cu vise” pe “celebrul meu zbor”. Gândurile negre sunt depozitate în cămări, căci acesta este “destinul aproape neputincios al suflet-cerului meu fără ferești”.
Un poem romantic, de visare, de zbor plin de speranțe care se vor împlinite, desigur!

Cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu

Iată esența:
\"amorțeala îmi intră în degete
inima bate orizontal
nu e frică
ci mai degrabă un gest
care se fixează în mine

nu doare deloc\"

Mă bucur că Dumnezeu este cu tine.
Acum, în prag de sărbători, fie ca umbrele neliniștilor să te părăseacă!

Ottilia Ardeleanu

Ei da, Marius, România tuturor posibilităților!
Și, mai cu seamă, eforturile noastre... în zadar!
Moș Crăciun e prea bătrân, așa că... urmările se văd.

Sărbători fericite și ție!

Ottilia Ardeleanu

Cred că durerea se află pe deplin definită aici: „hotărîrea ta mamă e lege pentru prunc”.
„e prima noapte fără el” introduce, deja, dur, în subiectul tragic.
Asumarea este expusă la fnal: „respiră semne de circulație pînă la moarte acolo e pruncul călcat de roțile viselor și țipătul amputat”, într-un mod care sensibilizează!
Poet care are un mod expresiv de a transmite stări, situații!
Ottilia Ardeleanu

Într-adevăr, \"sentimente așezate\" care pot însemna cel mai de preț dar de sărbători și nu numai!
Mi-a plăcut: \"noaptea fericirii mele înseamnă dăruire\"

Ottilia Ardeleanu

“iar eu am două fete. s-au sfârșit
numelui nostru vânătorii” - final de “Mare Vânătoare”: „2 acte minore”!

Subtil, profund, sincer!

Cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu

P.S. apropo de \"epilog...\", băiatul tău, Cuvântul, este reușit!!!

Teo, tu nu ai \"nimic pierdut\", pentru că nemurirea e în tine și rămâi ceea ce ești!

Ottilia

Da, \"unele\" big-bang-uri nasc plictiseala!
Titlu sugestiv.
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu

Monogamia treime: în-crezător- în-crezut- credincios! Frumos joc de cuvinte, spun din nou!

Pornind de la iubire și contrariul ei, iată cam care este fidelitatea celui ce crede (credulul), prezentată de poet:
1. „pe mine mă iubesc rostind Te iubesc!
pe mine din tine
pe tine te iubești rostind Te iubesc!
pe tine din mine” – confundare a lui „mine” cu „tine”, adică „tu” = „eu”.
2. „„ ! ” = „ | ” + „ . (punct) ” = celălalt este punctul fără de care O Linie ” o linie deasupra fără punctul de dedesubt = zero valoare – ca la mate!
3. „formă echivocă de dresaj” – dresură de cuvinte într-un mediu învechit, cu perpetuare!
4. “nu-I nimic – deci Nimicul există”

Apoi, a celui pe care îl crede (crezutul):
1. și dacă nimic separați suntem împreună
2. “niciodată sămânța nu întreabă cum s-a născut pământu-n care intră” - ”niciodată pământul nu întreabă ce-o să răsară din sămânța ce-l pătrunde”
3. “instinct de supraviețuire complex frustrant costisitor un singur templu și un singur zeu”
Și, al treilea, credinciosul (fidelul) care solicită testul ADN!
Și-atunci, “mp3ime reloaded, cu subtitrare în română” este chiar pământeanul în cele 3 ipostaze prezentate de poet, “sufocând cu sperma noastră toți lăstarii –mânuțe verzi zbătându-se prin aer să prindă nu-se-știe-ce și să trăiască”.
“istoria ne va ierta se știe: Copilu-i viu doar dacă stric-o jucărie”. Trist, dar adevărat!
Subtil, ca de obicei, Vasile Munteanu!
Cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu

Există, deci, toate motivele ca cele 2 tabere să se acuze reciproc!
Da, este de domeniul hilarului!

Ottilia Ardeleanu

* profund

Babel. Babilon. Biblie. Oamenii, păcătuind, vor încurca limbile și se vor împrăștia pe tot pământul.

Valorile vorbesc aceeași limbă! Ele nu revendică. Slăvesc!
Depinde de noi să păstrăm credința!

Subtitlu pe măsură!
Textul lasă loc de meditație!

Un poet deosebit de profound!

Ottilia Ardeleanu