OAOttilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Năvodari
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Da, un alandala care sună frumos, a iz primăvăratic, a mărțișor. Primul vers este ca un mugure care pocnește.
Mi-a plăcut.
Ottilia Ardeleanu
Mi-a plăcut.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ poem doar așa" de mihai amaradia
0 suflu
ContextȘi da, frumoasă asociere gînd-tahioni, avînd în vedere că și unul și ceilalți se duc rapid, pot să se oprească un timp, pot să se întoarcă la fel de repede, fotonic, pot deveni raze, se pot absorbi ca într-o gaură neagră, pot trece pe lîngă nemurire, ori murire, pot deveni un univers propriu sau se pot scurge printre degete, cum viața însăși…
“pe cer au rămas sînii tăi două cupole și degetele mele
au format galaxie pe care pomană o dăruim săracilor” - cîtă dărnicie!
Frumos poem, frumoase imagini, sentimente…
Ottilia Ardeleanu
“pe cer au rămas sînii tăi două cupole și degetele mele
au format galaxie pe care pomană o dăruim săracilor” - cîtă dărnicie!
Frumos poem, frumoase imagini, sentimente…
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dedicație de dragoste" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextPoemul acesta se vrea ca un impact puternic, așa ca o dragoste care apare brusc, în cea mai mare viteză - în concordanță cu timpurile pe care le trăim…
Se vrea un fel de ficțiune la modul sublim, dar care să aibă reverberație în viața cotidiană.
Se dorește un sentiment din care să se hrănească orice doritor de iubire adevărată.
Plin de figuri de stil asemeni inimilor din care ne putem hrăni, noi - păianjeni…
Este, într-adevăr, o “dedicație de dragoste”.
Se vrea un fel de ficțiune la modul sublim, dar care să aibă reverberație în viața cotidiană.
Se dorește un sentiment din care să se hrănească orice doritor de iubire adevărată.
Plin de figuri de stil asemeni inimilor din care ne putem hrăni, noi - păianjeni…
Este, într-adevăr, o “dedicație de dragoste”.
Pe textul:
„dedicație de dragoste" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextIstorie, realitate apăsătoare, sensibilitate poetică, imagini care mișcă, tristețe… Scenă… scene…
Conștiință?...
“un mare mop va spăla în urma tuturor disperaților după o zi de salariu” / un final aproape “degradant”!
Poet subtil care abordează realitatea imediată.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Conștiință?...
“un mare mop va spăla în urma tuturor disperaților după o zi de salariu” / un final aproape “degradant”!
Poet subtil care abordează realitatea imediată.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„servitium" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextEfect în titlu, imagini îmbrăcate în metafore de toată frumusețea, o mimică de poet cu inimă blîndă, prietenoasă, credincioasă ca de “animal de casă”.
Ștefan, frumos acest poem!
Ottilia Ardeleanu
Ștefan, frumos acest poem!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„în gesturile mele de mim sunt niște lifturi în care poți face dragoste" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextAici se vrea un refresh interior, o “golire” a răului și o inundare cu lumină.
Înțeleg că e doar o propunere. Nu este pentru cine nu vrea!
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Înțeleg că e doar o propunere. Nu este pentru cine nu vrea!
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„nu voi rezona cu voi" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextCred că titlul anterior arăta tocmai că poetul visează, la orizontală, cum cana e gînd, cum întunericul e bărbier și cum doar plapuma se mulează după trupul respirînd în somn.
Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„~~~" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextUn poem al figurilor de stil:
“sunt pe picior de virgulă”, “am pumnii ca niște mere roșii de câte vitrine am spart”, “mai e până să facă soarele lumânarea pe bolta cerului”.
strofa aceasta este în întregime de excepție:
“oamenii știu că trebuie să se oprească la roșu
chestie care trebuie învățată și din fiu în tată
departele însă mă trage de sfoara aurită ca pe o jucărie
pășesc pe capotele mașinilor
de parcă aș fi ciuperca unei bombe atomice”,
O încercare de desprindere de lume, de plutire, de ireal. Ca o povestire în fața oglinzii. Dar, în tot acest timp, inima zace pe o bordură!
Ottilia Ardeleanu
“sunt pe picior de virgulă”, “am pumnii ca niște mere roșii de câte vitrine am spart”, “mai e până să facă soarele lumânarea pe bolta cerului”.
strofa aceasta este în întregime de excepție:
“oamenii știu că trebuie să se oprească la roșu
chestie care trebuie învățată și din fiu în tată
departele însă mă trage de sfoara aurită ca pe o jucărie
pășesc pe capotele mașinilor
de parcă aș fi ciuperca unei bombe atomice”,
O încercare de desprindere de lume, de plutire, de ireal. Ca o povestire în fața oglinzii. Dar, în tot acest timp, inima zace pe o bordură!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„îmi place carnea macră a lunii" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextAlexandru, poemul tău, privit de sus în jos, arată ca un șir de lacrimi, ca o stalactită: pic pic pic.
Prima strofă este deosebită.
Rețin:
\"înserează-mă
înnoptează-mă
acoperă-mă
...
moarte-
mă\" ca invocație pentru curgerea cuvintelor, a poeziei.
Frumos!
Ottilia Ardeleanu
Prima strofă este deosebită.
Rețin:
\"înserează-mă
înnoptează-mă
acoperă-mă
...
moarte-
mă\" ca invocație pentru curgerea cuvintelor, a poeziei.
Frumos!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„lacrima" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextDa, din păcate există acei oameni pestriți pe la trecerile de pietoni și pe lângă biserici.
„nimeni nu-i vede cînd intră și se închină
nici picăturile de ceară închegate pe haine
i-ar numi lumea oameni pestriți și i-ar înțelege
dar nu se văd decît împreună cînd ies și inundă străzile
cînd stau în povești pe trecerea de pietoni” / acestea sunt versurile marcante.
Titlul este bine ales.
Ottilia Ardeleanu
„nimeni nu-i vede cînd intră și se închină
nici picăturile de ceară închegate pe haine
i-ar numi lumea oameni pestriți și i-ar înțelege
dar nu se văd decît împreună cînd ies și inundă străzile
cînd stau în povești pe trecerea de pietoni” / acestea sunt versurile marcante.
Titlul este bine ales.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„oamenii bisericii negre" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextO amărăciune politico-economică, socio-culturală simt în rândurile acestea cu pișcături, cu “reclame”. O adevărată scenă cu actori din ce în ce mai falși și spectatori din ce în ce mai „copii fără maturitate”.
“ferește-mă doamne de poligloți că de frații mei muți mă feresc singur”, este o “adaptare” poetică a zicalei: “ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă păzesc singur”.
Interesant titlul: “ipotheziile se scriu Vineri”; mă gândesc că “poeziile ipotetice” se scriu într-o zi importantă din săptămână, Vinerea, care, conform credinței românești, este o zi când nu trebuie să te apuci de treabă, că vei fi pedepsit. Prin urmare, tot ce începi Vinerea, poate fi dezastruos!
Cu aceeași plăcere,
Ottilia Ardeleanu
“ferește-mă doamne de poligloți că de frații mei muți mă feresc singur”, este o “adaptare” poetică a zicalei: “ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă păzesc singur”.
Interesant titlul: “ipotheziile se scriu Vineri”; mă gândesc că “poeziile ipotetice” se scriu într-o zi importantă din săptămână, Vinerea, care, conform credinței românești, este o zi când nu trebuie să te apuci de treabă, că vei fi pedepsit. Prin urmare, tot ce începi Vinerea, poate fi dezastruos!
Cu aceeași plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ipotheziile se scriu, Vineri" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextVeșnicia – un timp fără de timp!
Ne cuprinde din înalt, din abis, de oriunde, cu palme grijulii de zeu ce poate crea orice bijuterie, oricînd și oriunde în imensitate.
Un timp dat fiecăruia dintre noi cu generozitate de către zei, un spațiu de care să ne bucurăm cu prisosință.
Văd aici veșnicia ca pe un joc chibzuit, plăcut, mărinimos.
Ultimele două strofe sînt deosebite.
Ottilia Ardeleanu
Ne cuprinde din înalt, din abis, de oriunde, cu palme grijulii de zeu ce poate crea orice bijuterie, oricînd și oriunde în imensitate.
Un timp dat fiecăruia dintre noi cu generozitate de către zei, un spațiu de care să ne bucurăm cu prisosință.
Văd aici veșnicia ca pe un joc chibzuit, plăcut, mărinimos.
Ultimele două strofe sînt deosebite.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„veșnicia un joc fără miză" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextUn trup de aburi, de fapt o locomotivă care trage după sine toate ale vieții. Numai femeia știe cît “combustibil” arde pentru a duce lucrurile pînă la capăt și într-un mod exemplar. De unde are ea energia necesară? Cît timp sacrifică? Îi mai rămîne timp și pentru propriile plăceri?
Poeta încearcă să explice o parte dintre răspunsuri, în aceste versuri.
Mai mult decît frumos.
Ottilia Ardeleanu
Poeta încearcă să explice o parte dintre răspunsuri, în aceste versuri.
Mai mult decît frumos.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„trup de aburi" de Nache Mamier Angela
0 suflu
Context\"există flashback-uri doar în întuneric
în lumină nici un sughiț nu se destăinuie\".
Poetul evidențiază forța întunericului, ca fundal pentru cele ce (ni) se întâmplă.
Nu-i așa că flashurile se văd mai bine pe întuneric decât pe lumină? Și nu-i așa că avem mai mult curaj de a face orice lucru de bun simț sau nu, pe întuneric decât pe lumină?
Și nu-i așa că întunericul este ciorapul întors pe dos al luminii? (excelent titlul!)
Ba da, spun eu!
Ottilia Ardeleanu
în lumină nici un sughiț nu se destăinuie\".
Poetul evidențiază forța întunericului, ca fundal pentru cele ce (ni) se întâmplă.
Nu-i așa că flashurile se văd mai bine pe întuneric decât pe lumină? Și nu-i așa că avem mai mult curaj de a face orice lucru de bun simț sau nu, pe întuneric decât pe lumină?
Și nu-i așa că întunericul este ciorapul întors pe dos al luminii? (excelent titlul!)
Ba da, spun eu!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„întunericul este lumina întoarsă ca un ciorap" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextUn text impresionant. Nu cred că-și poate imagina cineva cum este în subteran dacă nu a intrat acolo vreodată. Viața de miner nu e simplă, nu e obișnuită, dar datorită lui, viața noastră are un strop de lumină, de căldură și de liniște.
Ideea de a continua șirul acestor povestiri este propice.
Felicitări!
Ottilia Ardeleanu
Ideea de a continua șirul acestor povestiri este propice.
Felicitări!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Mortul întors acasă pe furiș" de viorel gongu
0 suflu
ContextAș zice o portocală în loc de \"un soare portocală\" și \"e frig ninge\", \"gânduri
cenușii neagră moarte permanentă\" , altfel, mi-a plăcut.
Ottilia Ardeleanu
cenușii neagră moarte permanentă\" , altfel, mi-a plăcut.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Viața în culori închise" de Cezar C. Viziniuck
De îmbunătățit0 suflu
ContextMie îmi dă senzația de înghesuială, aglomerație, sufocare, prea mult. Iar titlul acesta: \"ce bine că au pus geamuri la metrou deși nu prea ai ce să vezi\" este foarte nimerit pentru tema abordată.
Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ce bine că au pus geamuri la metrou deși nu prea ai ce să vezi" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextTextul acesta poate avea mai multe interpretări. Eu am să aleg pe aceasta:
“de cenușă
sunt” – un suflet ce renaște din propriul sine, precum pasărea Phoenix.
“doar un foc într-un pustiu de gheață” – un suflet cu frisoane, mocnind “pe-o apă nemărturisită”, amintindu-și de tatăl pornit să atină cerul.
Un “mea culpa”: “întreaga viață n-am bătut un cui” - atât de uman, toți ne facem mustrări de conștiință dintr-un motiv sau altul, la o răscruce din viață.
Prologul și epilogul contrastează de la “atât de viu încât să pot tăia ghețarii” până la”un gust de piele arsă de cenușă”.
Un text ce abundă în figuri de stil deosebite, ce caracterizează acest unic stil poetic: Vasile Munteanu.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
“de cenușă
sunt” – un suflet ce renaște din propriul sine, precum pasărea Phoenix.
“doar un foc într-un pustiu de gheață” – un suflet cu frisoane, mocnind “pe-o apă nemărturisită”, amintindu-și de tatăl pornit să atină cerul.
Un “mea culpa”: “întreaga viață n-am bătut un cui” - atât de uman, toți ne facem mustrări de conștiință dintr-un motiv sau altul, la o răscruce din viață.
Prologul și epilogul contrastează de la “atât de viu încât să pot tăia ghețarii” până la”un gust de piele arsă de cenușă”.
Un text ce abundă în figuri de stil deosebite, ce caracterizează acest unic stil poetic: Vasile Munteanu.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„- 38 de grade și mi-e sete" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextNu numai că sunt rupte din viață, dar ele arată că mereu mai avem câte ceva de învățat, că niciodată nu ajungem să fim desăvârșiți. Iar acestea sunt cu adevărat pilde.
Să spun câteva care mi-au plăcut mult:
\"Unii ar face orice pentru a nu avea nimic de făcut\",
\"\"Omul din greșeli învață\". Deci, cel mai învățat e cel care a greșit toată viața. Sau, dacă nu mai greșești, riști să te prostești?\",
\"Omul sărac se rușinează de rupturile blugilor șic, chiar dacă valorează mii de euro\".
Mă bucur pentru că am trecut pe aici,
Ottilia Ardeleanu
Să spun câteva care mi-au plăcut mult:
\"Unii ar face orice pentru a nu avea nimic de făcut\",
\"\"Omul din greșeli învață\". Deci, cel mai învățat e cel care a greșit toată viața. Sau, dacă nu mai greșești, riști să te prostești?\",
\"Omul sărac se rușinează de rupturile blugilor șic, chiar dacă valorează mii de euro\".
Mă bucur pentru că am trecut pe aici,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Cugito ergo...nomic" de florian abel
0 suflu
ContextUn poet la care râsul plânge și plânsul râde. În figuri de stil „se sparg” cuvintele, ca să mă exprim à la George:
„solitudinea. e cancerul ăla benign”, „boli de neînțeles. vești implacabil funebre” etc.
Și totuși, „care e tasta escape”?
Mi-a plăcut interpretarea cancerului îndrăgostit!
Ottilia Ardeleanu
„solitudinea. e cancerul ăla benign”, „boli de neînțeles. vești implacabil funebre” etc.
Și totuși, „care e tasta escape”?
Mi-a plăcut interpretarea cancerului îndrăgostit!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Cancer îndrăgostit" de George Asztalos
0 suflu
Context