Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
Începutul: \"un fir subțire, la mijloc atâtea cuvinte\"- telefonul de rigoare! Comparație frumoasă între linia telefonică și linia orizontului.
Și revin la ultima, ca să constat că te învârți într-un cerc al iubirii: \"mutându-ți buza de jos mai aproape
tu, mai fierbinte ca aerul de deasupra ceainicului
fierbător, când corpurile noastre
păreau că se ating\" din care reiese că firul telefonic a ajuns ca un fierbător. Hmmm, frumos sentiment de dragoste aici!
Mi-a plăcut!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„era târziu" de Ecaterina Ștefan
Mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Pufăită și irespirabilă!" de Ottilia Ardeleanu
Desigur, strofa a doua m-a cucerit, acolo este esența!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Efectul culorii" de Teodor Dume
Și, da, “durerea se cuantifică statistic prin raportare.”
Finalul evidențiază mesajul poeziei:
“copiii cu rîsetul pentru nimic
nu au valoare adăugată”.
Ai evidențiat o tară a societății sau poate a destinului?!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„constatare" de Liviu-Ioan Muresan
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Lansarea Apocalipsei după Vaslui" de dorin cozan
Împletire de imagini, idei, înțelesuri și ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult (de fapt totul!) sună cam așa:
\"dezvelire a copacului ce se odihnește în frunze
larg la suflet ca o cămașă fără nasturi
fără guler și fără manșete\";
\"e timpul să mă umpli ca pe-o roabă cu pământ
și să-mi abandonezi sămânța peste iarnă
ca învelit de frigul lui am fost să port
din mine însumi floarea spre lumină\";
\"și cheamă împrejurul meu albina
căci ei asemenea sunt peste tot
sunt miere sunt venin și nu mă văd\".
Extraordinar!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dezbracă(mă)iubește(mă)uită" de Vasile Munteanu
Tăcerea macină interior mai mult decât expunerea sinceră a propriilor opinii!:
„e mai bine să taci uneori
strigi cu brațele ridicate
și cerul devine roșu
asemeni ochilor tăi”
Acțiune, stare tensionată, un nod în gât care oprește respirația - așa m-a ținut întreaga poezie!
Cu mare prietenie,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„e mai bine să taci uneori" de Liviu-Ioan Muresan
Atitudine de critic: \"am pătruns urechile ascultătorilor de poeme
și am rămas surprins
la masă unii se șterg pe bărbie nemulțumiți
alții le pun pe frunze de varză și le aruncă la gunoi
cu guma de mestecat
nu lăsați nici cel mai mic vierme să scape hîrtiei cuvinte
sensul doar în voi are efect\"!
Finalul pe măsură:
\"în templu poetul e crucificat
pune fruntea pe pămînt
și așteaptă \"
Toată considerația mea,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„și voi zice" de Liviu-Ioan Muresan
și albul care devine mai alb ca niciodată sub culorile de trandafir.
Apoi, clopotele și galopul înlocuite de semne!
O poezie deosebită de celelalte dar care nu-ți contestă stilul aparte de a scrie!
Frumos!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„teama de nimic" de Vasile Munteanu
pentru că nimic nu poate
înlocui atingerea\" un final demn de luat în considerație!
Poetul este cuprins de suferință interioară: \"uneori e mult întuneric\" și de o aglomerare de sentimente care îngreunează existența: \"de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi dimineața\". Nevoia de eliberare este acută.
După părerea mea, poezia aceasta arată ca un cerc care are un punct de început forte și se închide într-un alt punct forte care se contopește cu primul.
Numai bine, Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„adăpost" de Teodor Dume
Remarc: “în mine inchiziția
arde plăcerile pe rug
decapitează speranțele
trofeu mutilat într-un car alegoric
trec înaintea voastră
să mă lapidați”.
Titlu foarte sugestiv!
Liviu-Ioan Mureșan, numai bine!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„reducerea la normal" de Liviu-Ioan Muresan
ci din piepturi” – foarte adevărat, oamenii poluează mai mult decât furnalele, “incantațiile” sunt în zadar. Obiceiurile se schimbă greu sau deloc. N-aș vrea ca poeții să moară! Prin rugăciune încercăm să ne ținem departe de neplăceri, neajunsuri, neputințe… să întreținem altarele, așa cum prea frumos o spui. Poetul mânuiește cuvintele și ideile cu mare măiestrie, cu inteligența cu care m-a obișnuit.
O poezie... interesantă!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ca în antichitate" de Liviu-Ioan Muresan
Nu-ți mai doresc poftă bună :)!
Numai bine, Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Dumnezeu în lucrurile mărunte" de Liviu-Ioan Muresan
M-am descrețit!
Vinul e... binevenit!
Vasile, da, mi-a plăcut!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„alegeri" de Vasile Munteanu
cu suflet gri
înfantomat\" privindu-se spre înăuntru cu irisul încercuit de urme!
Prea trist: fantoma cuvintelor, coșciug, un adult mâncat de lup!
Ești lupul care se hrănește cu propriul eu, se mănâncă singur pe dinlăuntru, vrând să-și șteargă urmele... Dar, de ce?
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„pe copilul din mâine l-a mâncat lupul" de Vasile Munteanu
și trăiește în sine,
se ascultă de către copiii înconjurați de dragoste.
și peste mulți ani, când inima încetează să mai bată,
ea prinde carne de om pe suflet de om,
și pune timpului ritm și-l readuce în căsuța veșniciei.”
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„poezie din spirala eternității" de Liviu-Ioan Muresan
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„singurătatea pietrelor" de Teodor Dume
care fluieră singuri pe drum îndrăgostit sau bețiv – tot una!\" și pentru \"a trăi cât ai cânta un refren\". Frumos aici: \"pământul din celule să-și simtă anotimpul\" - firescul, naturalul, scumpa mama-natură.
Mi-a plăcut cum mânuiești asocierea zei-jertfă, dar și Acasă-plantă și, desigur, poemul în întregul lui.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„nici eu nu cred în daruri" de Vasile Munteanu
Nu vreau să spun mai mult. E ok!
Vreau să te felicit pentru participarea la concurs și pentru locul ocupat!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„nașterea vine din alte dimensiuni" de Liviu-Ioan Muresan
E-adevărat, \"nașterea vine din alte dimensiuni\"
Numai bine, Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„nașterea vine din alte dimensiuni" de Liviu-Ioan Muresan
