marea înțelegere

cum ieși din casa scării, pe dreapta, o bancă veșnic ocupată de necunoscuți. vorbesc singuri, se aprobă și ochii le strălucesc a înțelegere. ultimul a sărit de pe pod, fascinat de glasul apelor. am găsit banca goală m-am așezat, am început să vorbesc, apoi am vomat și cred că în momentul acela, doar atunci se deschid lumile. am văzut big- bang-ul și am înțeles: din marea explozie s-a născut plictiseala.