Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
Textul lui da Vinci este de luat în considerare!
Claudia, mulțumesc pentru interpretarea textului, pentru cuvintele spuse din inimă (căci se simte!).
Amândurora, un An Nou cu împliniri și fie ca oricare dintre zilele ce vă vor întâmpina în viața pe care o veți parcurge de aici înainte să fie o bucurie, o poezie, un farmec!
Cu mare drag, Ottilia
Pe textul:
„Clișeu 2: Vulcanul și ghețarul" de Ottilia Ardeleanu
Îți mulțumesc mult pentru revenire, pentru cuvinte.
Vasile Munteanu, de fapt sacrul Munte (/ Kogaion) anu, sunt onorată de prezență, iar cuvintele pe care mi le adresezi mă fac să-mi doresc cu adevărat „la mulți ani”.
Mulțumesc mult pentru modul în care te-ai gândit să-ți pui propria dorință și, mai cu seamă, să ne punem cu toții dorințele, pentru că, da, este un întreg cult al fântânii, aceasta fiind considerată loc sacru, simbolul purității, izvorul vieții, un univers de legătură între adâncuri și celest, speranță, cunoaștere, dragoste, libertate, adevăr. Fântâna din povești cu apă dătătoare de viață, tămăduitoare, fertilizatoare etc., poate fi considerată ea însăși izvorul poveștilor.
Da, să strigăm dorințele din suflet!
Mulțumesc mult.
La muuuuulți aaaani! (ecoul)
Încă o dată, mulțumiri din suflet!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu 1: finiș de cursă" de Ottilia Ardeleanu
Liviu, spinii nu fac decât să sporească farmecul unei flori reușite! Pe de altă parte, înțepătura de spin nu e veninoasă!
Claudia, eu am să fac un tort, te invit să-l mâncăm împreună și să dăruim și celor care au nevoie de dulceață în viața lor.
Vă mulțumesc vouă că existați și că-mi sunteți aproape.
Cuvintele voastre îmi sunt deja hrană.
Vă urez și eu un an mai bun din toate punctele de vedere!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu 1: finiș de cursă" de Ottilia Ardeleanu
am devenit un obiect fragil realitatea
mușcă din mine sufăr dar nu spun nimic
nici nu vorbesc despre tata
mă las în mine și aștept
e decembrie\"
Aceste temeri închise între anotimpuri: fragilitatea, suferința, tăcerea, așteptarea - iată ce dau acțiune și sens întregului poem!
Cu urări de An Nou cu bucurii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„doar oamenii buni mor în decembrie" de Teodor Dume
Coborând pe text, ca pe gât, realizez că este vorba de o poveste între coperți: “camerele sînt copertate au culoare albă”. Ei, desigur poeții, acei “oameni cu coatele și genunchii plini de sînge” mai au încă ceva de spus. Și eu zic că este bine să spună, filele să-și umfle obrajii cu cerneala scrisului. Poezia este ceea ce va ieși din lungul culoar greu de străbătut, după multă trudă, însă “abia mai tîrziu gura va scoate primul sunet ca o poruncă”. Deci, povestea are un final!
Asta este ceea ce spune, în modul tău inconfundabil, poezia aceasta.
Cu urările de An Nou cu împliniri,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„poveste închisă" de Liviu-Ioan Muresan
Întregul este deosebit, dar voi remarca:
\"sub fierăstrăul grimelor voastre
mă declar ostenit
insula mea nedeghizată
va muri pentru pace
pulberi de trup și de gând
jinduind retina eternității\"!
Și eu vă zic: pace și iubire în anul ce vine!
Cu mult drag,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„sub fierăstrăul grimelor voastre" de Nache Mamier Angela
Nu voi insista pe text, voi spune că citind, ei da, se resimte nevoia transplantului, ceea ce reprezintă puterea de transmitere a stărilor prin care trece poetul, de către acesta.
„mai poți să speri că poate anul viitor vei primi în dar o inimă nouă”!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„transplant" de Vasile Munteanu
Pentru cititor, poetul este important atunci când are ceva de spus și, mai ales, o face cu \"ceea ce s-a făcut din el\"!
Cu apreciere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„în care se arată cum van Munteeanoven, spre deosebire de alții, aplică didactica sinelui său" de Vasile Munteanu
Desigur că el lipsește din manuscris, însă, poate că încă depinde de tine!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„manuscrisul are pagini lipsă" de Iakab Cornelia Claudia
Un poet însă (și vorbesc de unul adevărat, așa ca van Munteeanoven) deține puternicul scut de apărare: cuvântul pe care nimeni nu i-l poate strivi, indiferent de unealta aleasă, în fond, el este cuptorul de poezie, de literatură.
Sunt foarte de acord cu faptul că: “rănile călesc trupul cum neîmplinirile întăresc sufletul” după cum sunt din ce în ce mai convinsă că cei care nu au “gustat” vreodată un astfel de sentiment nu vor putea scrie niciodată un vers!
Fericirea arată doar așa cum înțelegem fericirea, nu are o definiție. Exemplele tale au profunzimea lor și se pot continua la nesfârșit.
Tot ce se întâmplă rău în viață nu face decât să ne călească și, atunci, să ni se pară ușor de trecut peste, deci, să vedem partea pozitivă a lucrurilor și că, de fapt, asta înseamnă fericire.
Chipul nefericirii l-ai evidențiat foarte bine, zic eu, aici: “chipul nefericirii e ca o bancnotă … înainte o țară dată cu motorină; câteva milioane de suflete și al tău a fost furat.”; este acel chip pe care ți-l dă libertatea absolută și, mai ales, când habar nu ai ce poți și ce trebuie să faci cu ea.
Final pilduitor: “abia atunci descoperi dacă dumnezeu te iubește
ce crezi tu despre el oricum nu contează important este ce crezi despre tine”
Vasile Munteanu, poet ce “aplică didactica sinelui său”!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„în care se arată cum van Munteeanoven, spre deosebire de alții, aplică didactica sinelui său" de Vasile Munteanu
Te mai aștept.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Culorile sufletului meu" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățitcarnea, oasele și demnitatea\" - ca o trezire din coșmar, advărată himeră în care lacrimile \"altcineva le vărsa pentru mine într-o odaie impecabil de goală\"!
Am extras ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit.
Te felicit pentru activitatea ta din ultima vreme!
Cu drag, Ottilia
Pe textul:
„pe urmele himerei" de Ecaterina Ștefan
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Crăciun fericit" de ninel vrânceanu
De îmbunătățitM-am amuzat, deși e de plâns. Dar sunt și eu visătoare. Mă tot gândesc cum \"să facem ... cucu să nu mai cînte aiurea: ciu-ciu! ciu-ciu!...\"
Heapi niu iăr!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„„Crizz-da mă-sii!”" de George Asztalos
Dumnezeu nu mai este... „pe ceață se vestește”
de unul „cu fesul vopsit”, literatura a murit
sau e pe moarte: „bolnavă de cancer sau futilă”.
Desigur, critica e „inutilă”.
Doar „știritism”!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„pe ceață se vestește" de Vasile Munteanu
Tu ai atâta dreptate în ceea ce reliefezi în aceste versuri (sf3ime din viața noastră cea de toate zilele - “mincinoase furtuni de nisip”, cu cele 3 categorii de oameni, desigur; apoi, moartea care distruge “cu drujba” “pădurile de netrecut”, singurele relații rămânând întâmplările sau întrunirile organizate; din pământ ne tragem, în pământ vom intra căci suntem Oameni de noroi – praf și sânge, nimic mai mult! Olarul Estetic plămădește. Ce iese, se vede…
N-am să spun mai multe, decât atât: m-a fascinat!
“în lume fără nume”,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„abia după Crăciun suntem morți; învierea are loc primăvara." de Vasile Munteanu
Nu voi selecta nimic pentru că totul este frumos.
O iarnă curgătoare cu farmec!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„de iarnă curgătoare" de Liviu-Ioan Muresan
\"de pe acum e tulbure!\", \"ochelarii //funduri de sifon\" arată situația confuză: oare ce să fac, încotro s-o apuc?
Poemul aduce în atenție bătrânețea, neputințele de ambele părți, punând un mare semn de întrebare la cum s-ar putea ieși dintr-o astfel de situație (de criză).
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„analiza crăciunului" de Iakab Cornelia Claudia
Mult bine și fericire (asta include restul!)!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„reducerea la informație" de Liviu-Ioan Muresan
Sărbători fericite, deci!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Copil fericit" de ninel vrânceanu
De îmbunătățit