Un pod mobil iarna aceasta clătinată, rigidă și lălâie, peste care am trecut băbește, cu plante asudate pe frunte și rugăciuni speriate de gripa animalică.
S-a lăsat de sus, scrâșnind din dinții
o producție la hectar umflată din cifre rotunde
vehiculată trompetist pe la viața satului
pe paginile tabloidelor ori la marile adunări generale
niciodată refuzată la export transportată impecabil
Prietenii mei nu mai sunt nicăieri. Poate că s-au ascuns în alți prieteni. Ori poate albul ăsta care mi-a sărit în față ca un urs înfometat e de vină. Mă înspăimântă. Mi se pare nefiresc de pur peste
goale pe dinăuntru
aveam o trusă de inocență
le smulgeam câte-un picior o mână
uneori și capul
doar pentru a le-ngriji
dar niciodată
detest albul cu miros de moarte
îmi depărta o mână
am urcat pe vertebrele reptilei
până am dat de lumină
acolo erai
atât de sfios că
trupul s-a făcut lut și
l-am lăsat în mâinile Tale
pentru tot ce ar putea
să încapă într-un o și într-un
Un firicel la început tâșnind din tâmplă direct pe iarbă.
Acolo se face o băltoacă. Naște reptile.
Colcăie, se zbenguie, împrăștie stropi care se supără și își fac drum.
Înțelegerea devine
cerul din pânză freatică își așază pahare de nori cu picior. ne așteaptă. apoi toarnă.
solitudinile curg, curg. în vale ne adunăm noi! ne privim de la mansardă cum vorbim în șoaptă. gesticulăm pe
m-am visat
lazăr
peste care se împerechează cerul și
pământul
într-o lumină nouă
cineva a strigat ridicați
piatra era un suflet greu
sub el adormeam ceva
din mine l-a ascultat și
m-a
m-am plimbat
cu carul
mare
minune
n-o să vă vină să credeți
peste câte hârtoape am dat
acolo
niște lunatici
cu ochii mai albaștri decât
cerneala gândurilor mele
habar nu am
să
E seară ca oricare perete mucegăit în care stele se fac a străluci pe-o parte, aceea în care nu te găsești, iar umbrele înfășoară soarele ca pe o pâine ce va trebui să-ți ajungă până la salariu.
Profesorul de fizică ajunsese directorul școlii cu clasele V-VIII din localitatea maritimă. Un domn nu prea agreat de breaslă, poate pentru că era tipicar, riguros și tăios când nu-i convenea ceva.
lumina s-a dedat strugurelui
feciorelnică și degrabă iubitoare de dulce
a stăruit bobului până l-a făcut sânge hristic
e fierbere printre oameni
dragoste tămâioasă
gradele curg în pahare de
Simțire... (13-14 mai 2002)
Când ești tulburat, dezorientat, indignat, stresat, cum te manifești?
Printr-o trăire sentimentală? Printr-o revărsare de lacrimi? Printr-o izbucnire de violență?
nu suntem aici pentru a citi aberații și mai ales pentru a refuza permanent texte trimise și retrimise și retrimise și re...
Există un caz, dar nu singurul, în chiar domnul Pănescu, împătimit de a
merg adesea la bibliotecă pentru a împrumuta cărți
pentru că am acolo câteva activități întâlniri
cu persoane dragi cu care am câte ceva în comun
comunicăm bine și ne simțim bine
de câteva luni
din zvâcnet de tâmplă
rulouri de pulberi cosmice
se roteau vertiginos
în perna cu nori
m-am suit pe primul vis
am dat pinteni
găuri negre voiau să mă înghită
galopam
am smuls o sabie din
când trece pe la mine
cireșul tremură de emoție
florile bâzâie alb
pâlpâindu-și genele
pe stâlpii de telegraf
vrăbii deslușesc
gândurile mele
ciripind vesel
camera incoloră
își
a trecut martie iar eu nu mi-am împletit fir
un înger un dumnezeu un înger
un dumnezeu
m-ar fi apărat de iubirea asta
un imens nod
moarte răsucită pe viață
nici nu mai știu când trăiesc
se tăvălește pe parchet
prin carnea ta genunchii mei și encefal
cotrobăie în disperarea celuilalt
hoțul de suflete
se satisface psihic
în timp ce noi
ne umplem de el
și ne vărsăm
Mai știi ploile acelea acide când grâul și-a pierdut genele dese, porumbul s-a sufocat în propriile voaluri de mătase mucegăită iar floarea-de-soare și-a frânt gâtul și-a murit încruntându-și
Azi plânge. Pe lângă casă, lăcrămioare. Iarba pare ninsă cu sute de cranii minuscule și are miros de tămâie. Oamenii au trupuri de felinare de cimitir prin care se vântură spirite.
Cireșii pe care
țineam la capul patului o antologie a Ilenei
abia m-am despărțit de ea
citeam de câte ori mi se făcea dor de viață
de iubire contrar invoca moartea aproape în tot locul
cadența poeziei sale are
O zi ca oricare alta. O zi din lunga vară fierbinte. Ca în niciun an, mi se pare că fierbem sub capacul soarelui. Drum încins, aglomerație, ambuteiaje. Răbdare, îmi zic.
Imaginează-ți un corcoduș
Un site care se dorește literar nu este o arenă de bătălie.
Și nu se masculinizează. Este o dezumanizare cumplită ceea ce se întâmplă pe aici, locul care se vrea umplut cu poezie, proză,