Poezie
și când mă gândesc că pentru concertul lui andré rieu toate biletele au fost distribuite în doar treizeci de minute
2 min lectură·
Mediu
aceeași sală goală viața nu se umple niciodată la refuz oamenii sunt chemați imaginați-vă cum
ne aflăm în era tehnologiei avansate
nimeni nu vine de bunăvoie se cere o motivație
doar cei mărunți peste care femeia cu alură de miss nu a trecut cu talpa
pe covorul de sânge n-a prins încă momentul potrivit să râdă nebunește
doar aceștia salută înclinându-se cu multă decență tăcuți așteaptă ridicarea cortinei
cineva prezintă un desfășurător istoric vorbind ne înflăcărăm intonăm cântecul mulțimii
în picioare aerul prinde purpura începe să fluture ca un stindard
cineva ne numește cumva în funcție de loc
încep jongleriile prestidigitația se trage o carte și încă una iluzionism
în transă spui ceva dacă ai ce spune după care un foșnet ca de turdus musicus
te trezești cu o seară mai fericit îți vine să le-arăți tuturor cine ești tu
se apropie momentul surpriză iubirea cu o dresură de șerpi
liniștea devine un interes personal în expectativă
apropierea dintre noi nemăsurabilă ca și cum numai nouă ni s-ar cuveni clipele acestea
luminile intrate prin pereți de întuneric niște meduze plutind în colonii sever se întorc
în sunete de tobe
maestra nu-și poate face numărul excentric un mess trimis în ultima clipă
sunt cuprinsă de răceală
003
0