Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ottilia-ardeleanuOA

Ottilia Ardeleanu

@ottilia-ardeleanu

Năvodari

Am una. Dar nu e pentru toată lumea.

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Frumoase impresii aici: \"păduri revărsate anunțând munții\", \"cern lumina\", \"toamne de vis, foșnind de pârg, solemne și cuceritoare\"...
Poate repetiția unor cuvinte nu aduce bine în text, însă, important este că el transmite sentimentul acela deosebit pentru \"plaiurile bucovinene\".

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

Plaiuri bucovinene" de Cezar C. Viziniuck

De îmbunătățit
0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
George, ești neîntrecut în poezii care au ca personaj principal hilarul.
Acest poem cu străzi de \"amintiri pline de aur\" este plin, în același timp, și de ironie. Limbajul folosit îți aparține, deja.
Finalul este \"bestial\": \"în ultima clipă de mă întreabă popa o să îi spun c-am uitat și să mor\"

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

anatomia melalcooliei" de George Asztalos

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Da, este un text care a pierdut cuțitele din cuvinte, acum,
poți privi, simplu, cum cerul ți s-a înseninat!

Ottilia

Pe textul:

ai plîns și cerul s-a înseninat" de Ecaterina Ștefan

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Da, un alandala care sună frumos, a iz primăvăratic, a mărțișor. Primul vers este ca un mugure care pocnește.
Mi-a plăcut.

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

poem doar așa" de mihai amaradia

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Și da, frumoasă asociere gînd-tahioni, avînd în vedere că și unul și ceilalți se duc rapid, pot să se oprească un timp, pot să se întoarcă la fel de repede, fotonic, pot deveni raze, se pot absorbi ca într-o gaură neagră, pot trece pe lîngă nemurire, ori murire, pot deveni un univers propriu sau se pot scurge printre degete, cum viața însăși…

“pe cer au rămas sînii tăi două cupole și degetele mele
au format galaxie pe care pomană o dăruim săracilor” - cîtă dărnicie!

Frumos poem, frumoase imagini, sentimente…

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

dedicație de dragoste" de Liviu-Ioan Muresan

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Poemul acesta se vrea ca un impact puternic, așa ca o dragoste care apare brusc, în cea mai mare viteză - în concordanță cu timpurile pe care le trăim…
Se vrea un fel de ficțiune la modul sublim, dar care să aibă reverberație în viața cotidiană.
Se dorește un sentiment din care să se hrănească orice doritor de iubire adevărată.
Plin de figuri de stil asemeni inimilor din care ne putem hrăni, noi - păianjeni…
Este, într-adevăr, o “dedicație de dragoste”.

Pe textul:

dedicație de dragoste" de Liviu-Ioan Muresan

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Istorie, realitate apăsătoare, sensibilitate poetică, imagini care mișcă, tristețe… Scenă… scene…
Conștiință?...

“un mare mop va spăla în urma tuturor disperaților după o zi de salariu” / un final aproape “degradant”!

Poet subtil care abordează realitatea imediată.

Cu plăcerea lecturii,

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

servitium" de Vasile Munteanu

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Efect în titlu, imagini îmbrăcate în metafore de toată frumusețea, o mimică de poet cu inimă blîndă, prietenoasă, credincioasă ca de “animal de casă”.
Ștefan, frumos acest poem!

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

în gesturile mele de mim sunt niște lifturi în care poți face dragoste" de ștefan ciobanu

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Aici se vrea un refresh interior, o “golire” a răului și o inundare cu lumină.
Înțeleg că e doar o propunere. Nu este pentru cine nu vrea!

Numai bine,

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

nu voi rezona cu voi" de Liviu-Ioan Muresan

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Cred că titlul anterior arăta tocmai că poetul visează, la orizontală, cum cana e gînd, cum întunericul e bărbier și cum doar plapuma se mulează după trupul respirînd în somn.

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

~~~" de ștefan ciobanu

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Un poem al figurilor de stil:

“sunt pe picior de virgulă”, “am pumnii ca niște mere roșii de câte vitrine am spart”, “mai e până să facă soarele lumânarea pe bolta cerului”.

strofa aceasta este în întregime de excepție:

“oamenii știu că trebuie să se oprească la roșu
chestie care trebuie învățată și din fiu în tată
departele însă mă trage de sfoara aurită ca pe o jucărie
pășesc pe capotele mașinilor
de parcă aș fi ciuperca unei bombe atomice”,

O încercare de desprindere de lume, de plutire, de ireal. Ca o povestire în fața oglinzii. Dar, în tot acest timp, inima zace pe o bordură!

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

îmi place carnea macră a lunii" de ștefan ciobanu

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Alexandru, poemul tău, privit de sus în jos, arată ca un șir de lacrimi, ca o stalactită: pic pic pic.
Prima strofă este deosebită.
Rețin:
\"înserează-mă
înnoptează-mă
acoperă-mă
...

moarte-
mă\" ca invocație pentru curgerea cuvintelor, a poeziei.

Frumos!

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

lacrima" de Alexandru Gheție

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Da, din păcate există acei oameni pestriți pe la trecerile de pietoni și pe lângă biserici.

„nimeni nu-i vede cînd intră și se închină
nici picăturile de ceară închegate pe haine
i-ar numi lumea oameni pestriți și i-ar înțelege
dar nu se văd decît împreună cînd ies și inundă străzile
cînd stau în povești pe trecerea de pietoni” / acestea sunt versurile marcante.

Titlul este bine ales.

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

oamenii bisericii negre" de Liviu-Ioan Muresan

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
O amărăciune politico-economică, socio-culturală simt în rândurile acestea cu pișcături, cu “reclame”. O adevărată scenă cu actori din ce în ce mai falși și spectatori din ce în ce mai „copii fără maturitate”.

“ferește-mă doamne de poligloți că de frații mei muți mă feresc singur”, este o “adaptare” poetică a zicalei: “ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă păzesc singur”.

Interesant titlul: “ipotheziile se scriu Vineri”; mă gândesc că “poeziile ipotetice” se scriu într-o zi importantă din săptămână, Vinerea, care, conform credinței românești, este o zi când nu trebuie să te apuci de treabă, că vei fi pedepsit. Prin urmare, tot ce începi Vinerea, poate fi dezastruos!

Cu aceeași plăcere,
Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

ipotheziile se scriu, Vineri" de Vasile Munteanu

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Veșnicia – un timp fără de timp!
Ne cuprinde din înalt, din abis, de oriunde, cu palme grijulii de zeu ce poate crea orice bijuterie, oricînd și oriunde în imensitate.
Un timp dat fiecăruia dintre noi cu generozitate de către zei, un spațiu de care să ne bucurăm cu prisosință.
Văd aici veșnicia ca pe un joc chibzuit, plăcut, mărinimos.
Ultimele două strofe sînt deosebite.

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

veșnicia un joc fără miză" de Liviu-Ioan Muresan

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Un trup de aburi, de fapt o locomotivă care trage după sine toate ale vieții. Numai femeia știe cît “combustibil” arde pentru a duce lucrurile pînă la capăt și într-un mod exemplar. De unde are ea energia necesară? Cît timp sacrifică? Îi mai rămîne timp și pentru propriile plăceri?
Poeta încearcă să explice o parte dintre răspunsuri, în aceste versuri.
Mai mult decît frumos.

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

trup de aburi" de Nache Mamier Angela

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
\"există flashback-uri doar în întuneric
în lumină nici un sughiț nu se destăinuie\".

Poetul evidențiază forța întunericului, ca fundal pentru cele ce (ni) se întâmplă.
Nu-i așa că flashurile se văd mai bine pe întuneric decât pe lumină? Și nu-i așa că avem mai mult curaj de a face orice lucru de bun simț sau nu, pe întuneric decât pe lumină?

Și nu-i așa că întunericul este ciorapul întors pe dos al luminii? (excelent titlul!)

Ba da, spun eu!

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

întunericul este lumina întoarsă ca un ciorap" de ștefan ciobanu

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Un text impresionant. Nu cred că-și poate imagina cineva cum este în subteran dacă nu a intrat acolo vreodată. Viața de miner nu e simplă, nu e obișnuită, dar datorită lui, viața noastră are un strop de lumină, de căldură și de liniște.
Ideea de a continua șirul acestor povestiri este propice.
Felicitări!

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

Mortul întors acasă pe furiș" de viorel gongu

0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Aș zice o portocală în loc de \"un soare portocală\" și \"e frig ninge\", \"gânduri
cenușii neagră moarte permanentă\" , altfel, mi-a plăcut.

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

Viața în culori închise" de Cezar C. Viziniuck

De îmbunătățit
0 suflu
Context
Ottilia ArdeleanuOA
Ottilia Ardeleanu·
Mie îmi dă senzația de înghesuială, aglomerație, sufocare, prea mult. Iar titlul acesta: \"ce bine că au pus geamuri la metrou deși nu prea ai ce să vezi\" este foarte nimerit pentru tema abordată.

Ottilia Ardeleanu

Pe textul:

ce bine că au pus geamuri la metrou deși nu prea ai ce să vezi" de ștefan ciobanu

0 suflu
Context