Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
Poate repetiția unor cuvinte nu aduce bine în text, însă, important este că el transmite sentimentul acela deosebit pentru \"plaiurile bucovinene\".
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Plaiuri bucovinene" de Cezar C. Viziniuck
De îmbunătățitAcest poem cu străzi de \"amintiri pline de aur\" este plin, în același timp, și de ironie. Limbajul folosit îți aparține, deja.
Finalul este \"bestial\": \"în ultima clipă de mă întreabă popa o să îi spun c-am uitat și să mor\"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„anatomia melalcooliei" de George Asztalos
poți privi, simplu, cum cerul ți s-a înseninat!
Ottilia
Pe textul:
„ai plîns și cerul s-a înseninat" de Ecaterina Ștefan
Mi-a plăcut.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ poem doar așa" de mihai amaradia
“pe cer au rămas sînii tăi două cupole și degetele mele
au format galaxie pe care pomană o dăruim săracilor” - cîtă dărnicie!
Frumos poem, frumoase imagini, sentimente…
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dedicație de dragoste" de Liviu-Ioan Muresan
Se vrea un fel de ficțiune la modul sublim, dar care să aibă reverberație în viața cotidiană.
Se dorește un sentiment din care să se hrănească orice doritor de iubire adevărată.
Plin de figuri de stil asemeni inimilor din care ne putem hrăni, noi - păianjeni…
Este, într-adevăr, o “dedicație de dragoste”.
Pe textul:
„dedicație de dragoste" de Liviu-Ioan Muresan
Conștiință?...
“un mare mop va spăla în urma tuturor disperaților după o zi de salariu” / un final aproape “degradant”!
Poet subtil care abordează realitatea imediată.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„servitium" de Vasile Munteanu
Ștefan, frumos acest poem!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„în gesturile mele de mim sunt niște lifturi în care poți face dragoste" de ștefan ciobanu
Înțeleg că e doar o propunere. Nu este pentru cine nu vrea!
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„nu voi rezona cu voi" de Liviu-Ioan Muresan
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„~~~" de ștefan ciobanu
“sunt pe picior de virgulă”, “am pumnii ca niște mere roșii de câte vitrine am spart”, “mai e până să facă soarele lumânarea pe bolta cerului”.
strofa aceasta este în întregime de excepție:
“oamenii știu că trebuie să se oprească la roșu
chestie care trebuie învățată și din fiu în tată
departele însă mă trage de sfoara aurită ca pe o jucărie
pășesc pe capotele mașinilor
de parcă aș fi ciuperca unei bombe atomice”,
O încercare de desprindere de lume, de plutire, de ireal. Ca o povestire în fața oglinzii. Dar, în tot acest timp, inima zace pe o bordură!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„îmi place carnea macră a lunii" de ștefan ciobanu
Prima strofă este deosebită.
Rețin:
\"înserează-mă
înnoptează-mă
acoperă-mă
...
moarte-
mă\" ca invocație pentru curgerea cuvintelor, a poeziei.
Frumos!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„lacrima" de Alexandru Gheție
„nimeni nu-i vede cînd intră și se închină
nici picăturile de ceară închegate pe haine
i-ar numi lumea oameni pestriți și i-ar înțelege
dar nu se văd decît împreună cînd ies și inundă străzile
cînd stau în povești pe trecerea de pietoni” / acestea sunt versurile marcante.
Titlul este bine ales.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„oamenii bisericii negre" de Liviu-Ioan Muresan
“ferește-mă doamne de poligloți că de frații mei muți mă feresc singur”, este o “adaptare” poetică a zicalei: “ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă păzesc singur”.
Interesant titlul: “ipotheziile se scriu Vineri”; mă gândesc că “poeziile ipotetice” se scriu într-o zi importantă din săptămână, Vinerea, care, conform credinței românești, este o zi când nu trebuie să te apuci de treabă, că vei fi pedepsit. Prin urmare, tot ce începi Vinerea, poate fi dezastruos!
Cu aceeași plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ipotheziile se scriu, Vineri" de Vasile Munteanu
Ne cuprinde din înalt, din abis, de oriunde, cu palme grijulii de zeu ce poate crea orice bijuterie, oricînd și oriunde în imensitate.
Un timp dat fiecăruia dintre noi cu generozitate de către zei, un spațiu de care să ne bucurăm cu prisosință.
Văd aici veșnicia ca pe un joc chibzuit, plăcut, mărinimos.
Ultimele două strofe sînt deosebite.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„veșnicia un joc fără miză" de Liviu-Ioan Muresan
Poeta încearcă să explice o parte dintre răspunsuri, în aceste versuri.
Mai mult decît frumos.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„trup de aburi" de Nache Mamier Angela
în lumină nici un sughiț nu se destăinuie\".
Poetul evidențiază forța întunericului, ca fundal pentru cele ce (ni) se întâmplă.
Nu-i așa că flashurile se văd mai bine pe întuneric decât pe lumină? Și nu-i așa că avem mai mult curaj de a face orice lucru de bun simț sau nu, pe întuneric decât pe lumină?
Și nu-i așa că întunericul este ciorapul întors pe dos al luminii? (excelent titlul!)
Ba da, spun eu!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„întunericul este lumina întoarsă ca un ciorap" de ștefan ciobanu
Ideea de a continua șirul acestor povestiri este propice.
Felicitări!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Mortul întors acasă pe furiș" de viorel gongu
cenușii neagră moarte permanentă\" , altfel, mi-a plăcut.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Viața în culori închise" de Cezar C. Viziniuck
De îmbunătățitOttilia Ardeleanu
Pe textul:
„ce bine că au pus geamuri la metrou deși nu prea ai ce să vezi" de ștefan ciobanu
