OAOttilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Năvodari
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
subconștientul lucrează.
strofa a doua și ultima mi se par cele mai interesante.
oricum, poemul este consistent. \"scapără\" bine.
Ottilia
strofa a doua și ultima mi se par cele mai interesante.
oricum, poemul este consistent. \"scapără\" bine.
Ottilia
Pe textul:
„aproape a doua zi" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
ContextPrefer varianta II.
\"tu
nu trebuie nici măcar să mă iubești
pentru toate astea\",
\"să știi să mă iei în brațe când
fugim nebunește de noi pe motocicleta
albastră\" - cam asta este esența, după opinia mea, și este cea mai frumoasă parte a textului acesta.
Ottilia Ardeleanu
\"tu
nu trebuie nici măcar să mă iubești
pentru toate astea\",
\"să știi să mă iei în brațe când
fugim nebunește de noi pe motocicleta
albastră\" - cam asta este esența, după opinia mea, și este cea mai frumoasă parte a textului acesta.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„nu trebuie să mă iubești" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextun poem drăguț, se simte dimineața în roua sărată, în cântecul cocoșului...
finalul este unul reușit:
\"dacă ating orizontul
cu degetul pudrat
se face alb\".
Bine, Gabi!
Ottilia Ardeleanu
finalul este unul reușit:
\"dacă ating orizontul
cu degetul pudrat
se face alb\".
Bine, Gabi!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„emoție de dimineață" de Ana Gabriel-Laurențiu
De îmbunătățit0 suflu
ContextNu e vorba de OO nici de OURI ci de OUÃ (alfabetul are O-uri, iar vocabularul se hrănește cu ouă)! :)
Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Masa vocabularului" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextÎn acest poem ador jocul de cuvinte care te antrenează ca-ntr-un vârtej de frunze ruginii, ca un zefir care colindă printre \"sânii-mugur\", ca recele \"sărut de ploaie\".
Și în acest cadru atât de poetic, finalul este de un firesc care aduce liniște în suflet.
Deosebit!
Ottilia Ardeleanu
Și în acest cadru atât de poetic, finalul este de un firesc care aduce liniște în suflet.
Deosebit!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„sărutul lolitei" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contexttot clișeic... dar drăguț prezentate aceste secvențe de viață.
o zi firească, niște oameni absolut normali.
remarc umorul ușor... englezesc.
și-mi place ideea de dialog; face poemul să devină activ. personajele intră în scenă discret sau nu, în funcție de rolul jucat. cititorul este un spectator care intră lesne în pielea \"actorilor\".
Ottilia Ardeleanu
o zi firească, niște oameni absolut normali.
remarc umorul ușor... englezesc.
și-mi place ideea de dialog; face poemul să devină activ. personajele intră în scenă discret sau nu, în funcție de rolul jucat. cititorul este un spectator care intră lesne în pielea \"actorilor\".
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Arcana a III-a. Doamna mamă" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextAlina-Andreea, mulțumesc pentru comentariul tău. Da, iubirea trebuie să fie un joc bine gândit ca ea să reziste în timp.
Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Jocul de-a v-ați ascuns dragostea" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățit0 suflu
ContextO poezie curată, sinceră și din inimă, cum, de altfel, toate gîndurile mele.
clișeele sunt doar ale mele, chiar așa, mai \"mișcate\". Dragoș, mulțumesc pentru trecere și frumoasele cuvinte. Remarc implicarea ta pe acest site pe care îl apreciez.
mulțumesc și te aștept cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
clișeele sunt doar ale mele, chiar așa, mai \"mișcate\". Dragoș, mulțumesc pentru trecere și frumoasele cuvinte. Remarc implicarea ta pe acest site pe care îl apreciez.
mulțumesc și te aștept cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„despre ce să faci cu poemele, primăvara" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextDragoș, dar știu că ești o figură...
M-ai făcut să râd. Ei, da, mă simt bine când știu că cineva îmi este aproape.
Tu ești deosebit prin comentariile tale. De texte nu mai vorbesc. Numai că eu sunt mereu în criză de timp și, de regulă, respect niște principii. Așa că onorez pe mai vechii mei preferați, mai întâi (se știu ei care sunt...)
Tu ai intrat între preferații mei autori de texte. Voi comenta în funcție de timpul meu fugitiv. Cine știe, poate ne-om întâlni.
Știi ceva, ăsta numai comm nu este! Iertare editorilor.
Dar... m-ai provocat.
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
M-ai făcut să râd. Ei, da, mă simt bine când știu că cineva îmi este aproape.
Tu ești deosebit prin comentariile tale. De texte nu mai vorbesc. Numai că eu sunt mereu în criză de timp și, de regulă, respect niște principii. Așa că onorez pe mai vechii mei preferați, mai întâi (se știu ei care sunt...)
Tu ai intrat între preferații mei autori de texte. Voi comenta în funcție de timpul meu fugitiv. Cine știe, poate ne-om întâlni.
Știi ceva, ăsta numai comm nu este! Iertare editorilor.
Dar... m-ai provocat.
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu16: anotimpul săruturilor" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextAngela, cu aceeași simpatie, mulțumesc pentru cuvintele sensibile. mă înclin.
Alex, ești un interpret deosebit. ai remarcat strofa mea de suflet. mulțumesc.
Gabi, mulțumesc pentru frumoasele cuvinte. da, clișeele mă reprezintă.
Vă mulțumesc din suflet,
Ottilia Ardeleanu
Alex, ești un interpret deosebit. ai remarcat strofa mea de suflet. mulțumesc.
Gabi, mulțumesc pentru frumoasele cuvinte. da, clișeele mă reprezintă.
Vă mulțumesc din suflet,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„despre ce să faci cu poemele, primăvara" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextGabi, mulțumesc pentru trecerea constantă printre versurile mele, pentru cuvintele frumoase și mă bucur dacă ai sesizat imagini, trăire...
Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Jocul de-a v-ați ascuns dragostea" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățit0 suflu
Context\"sunt un Iisus de oase de carne și de piele
cu brațele întinse sfidez cerul
imit – avid de trăsnet – un catarg\" - o imagine specială îmi inspiră aceste versuri.
Temă mitologică adaptată la cotidian, ritmat, subtil.
\"cândva descopeream Drumul mătăsii\",
Ottilia Ardeleanu
cu brațele întinse sfidez cerul
imit – avid de trăsnet – un catarg\" - o imagine specială îmi inspiră aceste versuri.
Temă mitologică adaptată la cotidian, ritmat, subtil.
\"cândva descopeream Drumul mătăsii\",
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„terasă cu Minobalaur" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextMulțumesc, Ioana-Cătălina. Senzația chiar a fost trăită. Și este unic.
Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„maritimă senzație" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățit0 suflu
ContextDa, e-adevărat, lucrurile mărunte au înțeles pentru cei mici. Ei au un spirit de observație foarte dezvoltat, doar adulții au impresia că ei se joacă. Apoi, detaliile acestea nasc trăiri și interpretări în mintea și sufletul copilului. Nasc… sentimente.
Asta consider eu că este ideea poemului, dezvoltată pe multiple planuri. Dar acesta nu este decât stilul poetului Liviu-Ioan Mureșan.
“ascundeam de mama numai de mama
chestii mărunte cum ar fi sentimentele”;
“și mama ascundea de mine sentimentele
le găseam mototolite prin găleata de gunoi” – asta chiar spune că … nu ești deloc sentimental, nu-i așa?!
Ottilia Ardeleanu
Asta consider eu că este ideea poemului, dezvoltată pe multiple planuri. Dar acesta nu este decât stilul poetului Liviu-Ioan Mureșan.
“ascundeam de mama numai de mama
chestii mărunte cum ar fi sentimentele”;
“și mama ascundea de mine sentimentele
le găseam mototolite prin găleata de gunoi” – asta chiar spune că … nu ești deloc sentimental, nu-i așa?!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Lucrurile mărunte au înțeles pentru cei mici" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextAteroscleroza e în floare. nu contează dacă e la sat ori la oraș. ba parcă mai mult la oraș se manifestă.
Da, m-am născut printre inimi, cum frumos ai spus.
cred că toate bat în pieptul meu și asta nu e puțin lucru.
revenind la text, da este o delectare reînvierea limbajului țărănesc.
încă o dată spun, mi-a plăcut.
Ottilia Ardeleanu
Da, m-am născut printre inimi, cum frumos ai spus.
cred că toate bat în pieptul meu și asta nu e puțin lucru.
revenind la text, da este o delectare reînvierea limbajului țărănesc.
încă o dată spun, mi-a plăcut.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Puiul de barză al lui Nedelciu" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextUn text ce mi-a amintit de vremurile trăite odinioară în inima satului românesc.
Un dialog care demonstrează, dincolo de umor, realitatea.
Îmbie la citit, tocmai prin firesc.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Un dialog care demonstrează, dincolo de umor, realitatea.
Îmbie la citit, tocmai prin firesc.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Puiul de barză al lui Nedelciu" de Dragoș Vișan
0 suflu
Context\"scâncetul ăla surd din momentul izbiturii îmi
răsună de fiecare dată când mă gândesc la moarte\" - este aici o imagine întipărită de care nu se scapă ușor. ai trezit în mine anii copilăriei, cu evenimente asemănătoare. ceea ce constat este iubirea pentru bietele animale nevinovate. oare nu degeaba în povești cele dintâi hrănite erau animalele?
Alex, chiar ai trezit anii copilăriei.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
răsună de fiecare dată când mă gândesc la moarte\" - este aici o imagine întipărită de care nu se scapă ușor. ai trezit în mine anii copilăriei, cu evenimente asemănătoare. ceea ce constat este iubirea pentru bietele animale nevinovate. oare nu degeaba în povești cele dintâi hrănite erau animalele?
Alex, chiar ai trezit anii copilăriei.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„poem fără aripi" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextLiviu, un comentariu care dovedește pricepere și putere de pătrundere în profunzimea textului. mă simt măgulită. mulțumesc din suflet.
Alex, ești printre puținii comentatori-poeți care nu omite pe nimeni și care comentează cu simț de răspundere. nu știi cât mă bucur pentru că albă-ca-zăpada e cea mai frumoasă...
vă mulțumesc nespus,
Ottilia Ardeleanu
Alex, ești printre puținii comentatori-poeți care nu omite pe nimeni și care comentează cu simț de răspundere. nu știi cât mă bucur pentru că albă-ca-zăpada e cea mai frumoasă...
vă mulțumesc nespus,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu16: anotimpul săruturilor" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextCristian, mulțumesc pentru popasul tău pe aici.
Cred că pescărușii au un farmec ce nu poate fi atins decât văzându-i cum arcuiesc prin cer, cum își zbat aripile pe pământ...
Ottilia Ardeleanu
Cred că pescărușii au un farmec ce nu poate fi atins decât văzându-i cum arcuiesc prin cer, cum își zbat aripile pe pământ...
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„maritimă senzație" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățit0 suflu
ContextFrumoasă analogie soldat-poet.
Sublocotenentul postmortem era, săracul, soldat!
Soldat este și poetul la începuturile sale. Învață să mânuiască arma, să o curețe, să tragă cu ea și să lovească ținta, din prima.
Dar la ce mai este bună recunoașterea, după moarte? Cui mai folosește?
Poetul, ca și soldatul, are nevoie de acele cuvinte de încurajare, de respect, de “grade” cât este în viață, să se poată bucura pentru aceste reușite, pentru aceste merite.
Poemul nu numai că scoate în evidență o temă importantă, dar abundența de figuri de stil, faptul că este foarte mișcător și a transmis încărcătura emoțională dovedesc măiestria poetului.
“ecranul e alb asemenea hîrtiei să ducă în ispită să dea imbold
literele negre cum bocancul
și visul că odată
vor curge lacrimi că recunoașterea…” – deosebit!
Repetarea acestui “revin”, începând cu titlul, nu se vrea decât o atragere atenției asupra rolului poetului în societate și a prețuirii acestuia, este un fel de strigăt: deschideți ochii până nu e prea târziu!
Ottilia Ardeleanu
Sublocotenentul postmortem era, săracul, soldat!
Soldat este și poetul la începuturile sale. Învață să mânuiască arma, să o curețe, să tragă cu ea și să lovească ținta, din prima.
Dar la ce mai este bună recunoașterea, după moarte? Cui mai folosește?
Poetul, ca și soldatul, are nevoie de acele cuvinte de încurajare, de respect, de “grade” cât este în viață, să se poată bucura pentru aceste reușite, pentru aceste merite.
Poemul nu numai că scoate în evidență o temă importantă, dar abundența de figuri de stil, faptul că este foarte mișcător și a transmis încărcătura emoțională dovedesc măiestria poetului.
“ecranul e alb asemenea hîrtiei să ducă în ispită să dea imbold
literele negre cum bocancul
și visul că odată
vor curge lacrimi că recunoașterea…” – deosebit!
Repetarea acestui “revin”, începând cu titlul, nu se vrea decât o atragere atenției asupra rolului poetului în societate și a prețuirii acestuia, este un fel de strigăt: deschideți ochii până nu e prea târziu!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Revin" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context