Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„maritimă senzație" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățitAsta consider eu că este ideea poemului, dezvoltată pe multiple planuri. Dar acesta nu este decât stilul poetului Liviu-Ioan Mureșan.
“ascundeam de mama numai de mama
chestii mărunte cum ar fi sentimentele”;
“și mama ascundea de mine sentimentele
le găseam mototolite prin găleata de gunoi” – asta chiar spune că … nu ești deloc sentimental, nu-i așa?!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Lucrurile mărunte au înțeles pentru cei mici" de Liviu-Ioan Muresan
Da, m-am născut printre inimi, cum frumos ai spus.
cred că toate bat în pieptul meu și asta nu e puțin lucru.
revenind la text, da este o delectare reînvierea limbajului țărănesc.
încă o dată spun, mi-a plăcut.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Puiul de barză al lui Nedelciu" de Dragoș Vișan
Un dialog care demonstrează, dincolo de umor, realitatea.
Îmbie la citit, tocmai prin firesc.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Puiul de barză al lui Nedelciu" de Dragoș Vișan
răsună de fiecare dată când mă gândesc la moarte\" - este aici o imagine întipărită de care nu se scapă ușor. ai trezit în mine anii copilăriei, cu evenimente asemănătoare. ceea ce constat este iubirea pentru bietele animale nevinovate. oare nu degeaba în povești cele dintâi hrănite erau animalele?
Alex, chiar ai trezit anii copilăriei.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„poem fără aripi" de Alexandru Gheție
Alex, ești printre puținii comentatori-poeți care nu omite pe nimeni și care comentează cu simț de răspundere. nu știi cât mă bucur pentru că albă-ca-zăpada e cea mai frumoasă...
vă mulțumesc nespus,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu16: anotimpul săruturilor" de Ottilia Ardeleanu
Cred că pescărușii au un farmec ce nu poate fi atins decât văzându-i cum arcuiesc prin cer, cum își zbat aripile pe pământ...
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„maritimă senzație" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățitSublocotenentul postmortem era, săracul, soldat!
Soldat este și poetul la începuturile sale. Învață să mânuiască arma, să o curețe, să tragă cu ea și să lovească ținta, din prima.
Dar la ce mai este bună recunoașterea, după moarte? Cui mai folosește?
Poetul, ca și soldatul, are nevoie de acele cuvinte de încurajare, de respect, de “grade” cât este în viață, să se poată bucura pentru aceste reușite, pentru aceste merite.
Poemul nu numai că scoate în evidență o temă importantă, dar abundența de figuri de stil, faptul că este foarte mișcător și a transmis încărcătura emoțională dovedesc măiestria poetului.
“ecranul e alb asemenea hîrtiei să ducă în ispită să dea imbold
literele negre cum bocancul
și visul că odată
vor curge lacrimi că recunoașterea…” – deosebit!
Repetarea acestui “revin”, începând cu titlul, nu se vrea decât o atragere atenției asupra rolului poetului în societate și a prețuirii acestuia, este un fel de strigăt: deschideți ochii până nu e prea târziu!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Revin" de Liviu-Ioan Muresan
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Jocul de-a v-ați ascuns dragostea" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățitbraille era pielea ta arcuită ca o lună\" - ce sentiment mai frumos poate exista decât dragostea exprimată în aceste cuvinte care spun totul, celelalte versuri pot să nu mai fie. Asta înseamnă cunoașterea absolută a celei iubite.
Poem armonios și de un firesc precum al liniei vieții...
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ca și cum linia vieții din palmă s-ar prelungi în țărână" de Alexandru Gheție
Versuri pline de emoție. Și fragile precum viața.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„undeva cât mai aproape" de Teodor Dume
poemul are cursivitate, figuri de stil.
mi-a plăcut și subtitlul.
Succes!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„zburătorii androgini" de Ana Gabriel-Laurențiu
De îmbunătățitÎți mulțumesc pentru cuvintele încurajatoare și pentru rezonare.
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„maritimă senzație" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățitÎn fond, astea sunt niște realități prin care trecem foarte mulți dintre noi. Să nu o luăm ca pe ceva personal, totuși.
Important este că textul a transmis starea/stările. Asta mă bucură.
Mulțumesc, încă o dată,
Ottilia, cu drag
Pe textul:
„Clișeu15: Jumătatea strâmbă" de Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„maritimă senzație" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățitun frumos dialog aici. o interesantă dispută!
am conceput ceva oarecum asemănător și eu cândva, în sensul că am folosit cuvinte/versuri cheie din poemele unor mari poeți preferați, într-o poezie de a mea.
cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardelenu
Pe textul:
„eminescu nichita sorescu arghezi și luna" de Alexandru Gheție
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu15: Jumătatea strâmbă" de Ottilia Ardeleanu
Mai multe reclame decât semne de circulație pe șosele...
Ironic și hilar.
În (același) sens cu realitatea!
\"taurii roșii\" nu, nu sunt neapărat \"ecologiști\"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„În sens" de Liviu-Ioan Muresan
Frumos poemul.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„poveste cu-nceput la final" de Anca Zubascu
Liviu, mulțumesc pentru remarcă și încurajare. Pentru mine înseamnă mult dacă textul a reușit să transmită mesajul dorit.
Vă mulțumesc, din nou.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu14: un pod, iubirea..." de Ottilia Ardeleanu
