Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
Te aștept cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„numai atingere..." de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățitPrima parte seamănă a știrile de la 5 fiindcă ridiculizează existența: laptele și mierea contra sângelui jertfit. Mânia exprimată prin: „sclipirea ochilor mei”, satisfacția prin tremurul brațelor, erupția vulcanului-inimă, desenarea chipurilor de copii cu sânge... iată ce aduce poemul la un punct culminant, lectura ținându-te în suspans, ca într-un film horror.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dulciurile îngrețoșează" de Liviu-Ioan Muresan
spre ex:
\"Dintotdeauna gura lumii spartă
A putut fi astupată doar moartă\"
cred eu că sună mai bine așa:
\"Dintotdeauna gura lumii spartă
putea fi astupată numai moartă\"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Colecție de grame epice ( III)" de Miclăuș Silvestru
De îmbunătățitpoetul tatuat! veșnic îndrăgostit de \"comorile\" spiritului. muzicalitatea acestui poem este gravă, tristă... dar, parcă insistă să ne lumineze, să ne trezească.
mereu impresionată,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„gemeni cu ascendent în balanță" de Vasile Munteanu
țin între ei soarele \" - iată o imagine ce mi-a plăcut. însă toată poezia transmite acel sentiment. este plină de metafore și \"filmulețe\". final reușit.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Păpușa vorbitoare" de iarina copuzaru
Recomandateste o poezie de suflet. finalul... așa am dorit să fie.
îți mulțumesc că ai făcut popas pe aceste versuri.
te aștept cu mare plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„numai atingere..." de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățitTextul are imagini puternice și transmite lumina interioară!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Lumina se păstrează înlăuntru" de Liviu-Ioan Muresan
Și la mai multe!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Lansare volum debut ”Vers și culoare”" de Mihaela Roxana Boboc
Recomandatcare intră prin piele ca o andrea să
împletească ochi cu ochi imaginea nebuniei
un fel de bătrânețe fără cute\" - e dureroasă, sensibil transpusă, dar eu îți doresc să cadă de pe tine!
cât despre poezie... de ce trebuia să vorbești despre singurătatea unei zile speciale ca să dovedești cât de bine se poate scrie?!
Și nu ești singur. Noi suntem aici.
La muuulți aaani! Ce vârstă frumoasă!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„șase mai" de Alexandru Gheție
mi-a plăcut teribil descrierea cursei, acel zâmbet, câmpul vizual!...
Da, drăguț poem de… capcane! :)
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„între două curse" de Liviu-Ioan Muresan
Mulțumesc mult.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„braț la braț cu orașul meu" de Ottilia Ardeleanu
în plus, parcă asculți o poveste.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Rămîne-voi o pasăre în zări" de Ștefan Petrea
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„braț la braț cu orașul meu" de Ottilia Ardeleanu
strofa a treia mi-a plăcut cel mai mult.
repetiția aceasta: \"Când zâmbești\" luminează, înveselește.
ea susține starea euforică a poetului.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Zâmbet mărgăritar" de Dragoș Vișan
flacăra ce străpunge bolta este inima ce sare din piept atunci când...
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„rapsodia focului" de ștefan ciobanu
ei, uite cum ajung cele mai bune fragaria pe masa gospodarului!
la fel și poezia. e ceva... delicios!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„gem" de Alexandru Gheție
Alex, mulțumesc. Plopul alb este un soi de plop, pe lângă cel negru, cel cenușiu și alții... hibrizi, așa că... nu voi renunța la \"alb\".
Curând voi merge pe țărm, la plajă. E un soare minunat pe aici :)
Vă mulțumesc, încă o dată,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„braț la braț cu orașul meu" de Ottilia Ardeleanu
se simte cursul, mișcarea, ondulațiile, fâșâitul apei...
are sonoritate această femeie, ceea ce îi conferă un farmec aparte.
păcat, totuși, că e ultima vorbă!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„și gata. femeia-argeș. (o ultimă vorbă cu ile)" de Alexandru Gheție
O muzică ce vine din interior, tainică.
Este un poem dinamic, al mișcării interioare, un vârtej lăuntric care dă senzația turmentării.
Imagini inspirate, figuri de stil unice.
Mi-a plăcut ritmicitatea, urcușul spre ireal pornind de la despletirea aerului sobru, trecând prin sentimente, înțelegere, genunchii ce dor adorînd sfinții și până la rotirea trupurilor goale și înveșmîntarea lor în durerea ochilor razelor. Parcă o desprindere de la sol și o plutire, nu numai cu gândul!
Un poem lirico-fantasmagoric ce te “amețește” pur și simplu.
Ottilia Ardeleanu, cu plăcerea lecturii
Pe textul:
„să ne rotim" de Liviu-Ioan Muresan
elemente reale și ireale se împletesc armonios, parcă ai urmări un desen animat.
foarte frumos!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Jurnal de zbor. Ultima însemnare" de dorin cozan
