Doar joia mă gândesc cumplit la moarte

\"care-i funcția vieții
câtă infinită tristețe a existat înaintea noastră
după noi câte frumoase iubiri vor mai fi\"
... și până la sfârșit. Foarte intens sentimentul acestei meditații amânate.
Da. La bună revedere.

Multumesc Ada Ionescu, pentru trecere, dar si pentru felul superb in care zici tu despre cum \"rasar trupurile noastre perfecte dintr-o alta viata in care nu stiam sa fim singuri\" - asta apropo de infinitul de vieti dinaintea si de dupa noi. Sa ne citim cu placere!

Multumesc Vasile Munteanu pentru incredere, apreciere si recomandare. Sper sa nu desmint nici in continuare!

\"câți cititori vor răsfoi cândva
sufletul meu care încă există\" - este superb!

poemul evidențiază sufletul omului care dorește să respire, să colinde și să se confunde cu natura, când \"toți pomii ies la iarbă verde\", restul... ce, cât, cum, de ce, de unde... nu au importanță.

Este un poem care te pune pe gânduri, care te mână spre esența vieții.

Plăcut impresionată,

Ottilia Ardeleanu

Draga Ottilia Ardeleanu - multumesc pentru citire si com. Ba sa stii ca pentru mine ce-urile si de ce-urile si caturile si cum-urile au mai mare importanta decat faptul ca pomii ies in week-end la iarba verde. Pentru ca zicea Eminescu, ei \"Se bat incet in ramuri/Ingana gandul meu/Mereu se vor tot bate/Eu voi dormi mereu\" ori Omar Kahyam: \"Multi venim pe-aceasta lume, toti plecam din ea gramada/Dar nu-i nimeni inceputul si sfarsitul sa ni-l vada/Toti intreaba fara noima, insa nimeni nu raspunde/Cand venim, venim de unde, cand plecam, plecam spre unde/Oricat mi-am plecat urechea si cea stanga si cea dreapta/Pentru ce-s adusul, dusul, n-auzii raspuns, nici soapta\". Astea ma sfasie pe mine, dragii mei!

te-am rasfoit cu placere - si azi e joi
iti las semn
da, sa stii ca ai dreptate: in luna mai se gindesc cei mai multi oameni la moarte!