Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
pe de altă parte, iubirea e și... cazanieră.
ivoriul este înlăuntru. cu siguranță.
mulțumesc mult pentru trecere și lecturarea atentă.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu37: camera de ivoriu" de Ottilia Ardeleanu
există o vârstă în care ești erou. cel puțin pentru o persoană.
pentru găsirea popasului albastru e cale lungă. iar aici e o lume care incită.
impresionată,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Popasul albastru - IV -" de Emil Iliescu
am reascultat cu plăcere cele două melodii. grozave!
mulțumesc pentru imbold.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„miroase a desfrâu" de Ottilia Ardeleanu
Mă voi gândi la varianta propusă, promit.
Se citește bine așa cum ai simplificat.
E ok pentru mine.
Mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„tristețile se (men)țin la suprafață" de Ottilia Ardeleanu
Textul acesta este o tresărire de moment, ca să zic așa. Despre conștiință se poate vorbi în fel și chip. Aici s-a dorit o abordare literară. Și dacă am reușit, câtuși de puțin, este doar meritul muzei.
Îți mulțumesc pentru susținere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu39: conștiință" de Ottilia Ardeleanu
Voi încerca să dau ce am mai bun.
Profit de această ocazie pentru a mulțumi tuturor acelora care au avut încredere în mine, care au votat ori au fost nițel cam împotriva mea, tuturor acelora care mi-au deschis căi și... mintea de a face lucruri bune pe aici.
Mulțumesc, încă o dată,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu39: conștiință" de Ottilia Ardeleanu
drumurile duc înspre Nord\" - simplu și adevărat. imaginea, în schimb, coboară spre cititor!
poemul acesta e plin de încărcătură emoțională, filosofică.
conține percepție proprie curată. se derulează pe cercuri de viață. acoperă cu tăcere de legătură între lumi, între ființa care este și cea care va deveni neființă.
rețin și:
\"îți trebuie timp
mult timp
ca să poți să privești prin oameni\"
cum și eu agreez simplitatea plină de sensuri, nu pot spune decât că mi-a plăcut.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„copile, între mine și tine diferența e doar o tăcere" de Teodor Dume
îți mulțumesc pentru sinceritatea comentariului. și eu citesc în pagina ta lucruri extrem de frumoase.
offtopic
timpul meu s-a comprimat din ce în ce mai mult și abia reușesc să las comentarii mai vechilor mei prieteni pe care nu vreau să-i trădez.
oricum, îmi fac mea culpa.
te mai aștept,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„miroase a desfrâu" de Ottilia Ardeleanu
da, finalul este un gen de capcană. el poate fi manevrat funcție de percepție. nu știu dacă e chiar forțată starea de tensiune, sau, cel puțin mie nu mi se pare.
oricum, da, are alură de reportaj.
încă o dată, mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu38: coduri galbene" de Ottilia Ardeleanu
mă bucur că ai găsit ceva bun în poemul acesta.
mulțumesc.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„miroase a desfrâu" de Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„bunicul" de Liviu-Ioan Muresan
idee și imagini inspirate.
Ottilia
Pe textul:
„Incert" de Ecaterina Ștefan
case curg
oameni curg
până și gesturile devin lichide\" această strofă mi-a plăcut ca idee și imagine. poate că ar putea fi scoasă repetiția.
acolo: \"biciuri\" trebuie modificat!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„2030" de Ochian Nicusor
în nepoți.\" / iată esența!
bunicul-marele gol despre care ei, \"nevăzătorii\" spun că este subiect de poveste, fiindcă nu văd golul!
Un poem de suflet, simplu și curat!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„bunicul" de Liviu-Ioan Muresan
\"poate fi într-o adunare de cuvinte
sau poate chiar pe un ecran\".
de asemenea, ultimele trei versuri sunt importante prin mesajul pe care îl transmit.
despre titlu nu pot spune decât că este foarte nimerit.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„viața mea locuiește în cutia de scrisori" de cezara răducu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„incendiară" de Ottilia Ardeleanu
Pădure bolnavă de viață poate fi întreaga planetă, ca și fiecare dintre noi, oamenii-păduri bolnave. De viață.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„bolnavă de viață" de Liviu-Ioan Muresan
întotdeauna, dar întotdeauna vom fi pe un drum, între frumosul și nepretențiosul tinereții și celălalt capăt, bătrânețea ca o vreme stricată, când ne dor genunchii, gleznele, dar, mai ales, amintirile.
ai aici niște imagini care chiar răscolesc niște... a fost odată...
\"... pe traverse ajungeam
dincolo de orizont aveam atât de multă nevoie de asta
exista undeva un izvor doar el
putea răci locomotiva ce-mi șuiera-n sânge\"!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„când va sta ploaia, plecăm" de Vasile Munteanu
îți mulțumesc pentru popasul în zona aceasta.
te aștept cu plăcere,
Ottilia
Pe textul:
„cuvântul mutilează uneori" de Ottilia Ardeleanu
te aștept cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu38: coduri galbene" de Ottilia Ardeleanu
