cerul e un buchet de rourele

imi place cand textul are o oarecare rima. la inceput respectam cu strictete canoanele rimei, dar mi-am dat seama ca nu le am, or, in nici un caz asa ca aici, unde cuvantul e scris cu o putere de invidiat. imi plac poeziile tale pentru aerul personal, pentru extravaganță, pentru excentrism și inedit.
versuri care fascinează: \"aș fi vrut să te ling încet să te mușc să te latru peltic
dar asfințitul mi-a însângerat botul\"
ultima strofă, chiar o iau cu mine \"viu colorate păsările te înconjurau în rochii
deasupra apei – eu oglindindu-te din străfund –
cum se iubesc doi surdo-muți: grăind cu ochii\" ca să mă oglindesc din cînd în cînd deasupra apei
cu stimă, silvia

frumoasă comparație între cerul \"buchet de rourele\" și balta cu mână de apă. se oglindesc reciproc!
îmi stăruie pe retină.
îmi văd amurgul ca un \"bot însângerat\", așteptând să-mi sară în undiță un peștișor \"grăind cu ochii\" din străfunduri.

superb!

Ottilia Ardeleanu

mană (de apă)!

mulțumesc, Silvia, mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru cuvinte.

hmm... interesant... \"te-am strigat cu atâtea guri mai tăcut / iar vântul peste față isca valuri / și ascundea culcușul unde am zăcut\".
totusi, as dezbraca pasarile \"de rochii\". m-au intrigat ultimele randuri, le-am reictit. narcis, narcis... \"din străfund\" (nu as fi ales respectiva expresie), imi place, la culme!, comparatia: \"cum se iubesc doi surdo-muți: grăind cu ochii\".

nu pot dezbrăca păsările de rochii pentru simplul motiv că ele, păsările, sunt rochiile, ele îmbracă obiectul contemplării; probabil că respectiva comparație: \"cum se iubesc doi surdo-muți: grăind cu ochii\" îți place atât de mult pentru că, dacă rostirea este atributul ochilor, înseamnă că receptarea se petrece direct în \"suflet\" (indiferent ce este acesta și unde este localizat).

îți mulțumesc cel puțin la fel de nedormit pentru lectură și semnul despre.

iesind dintre trestii....superb inceput
si cuprinsul si intregul
v-a reusit nebuneste
poeticul e la el acasa

eh, versuri de pescar (mai bine zis de pescuitor - pescarul prinde pește, pescuitorului îi place a pescui...); mulțumesc, Anni, pentru lectură și pentru cuvinte;

am aflat și eu de aici cum se cheamă firul acela de iarbă, rourele, mulțumesc!...

cum fe lată pefic?

e bine că te-ai ales cu ceva, Monica; lata pefic cum fe... (Lata eft Sparta, lata equeftris - să-i dăm credit lui Teocrit); mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

stii ce vers as scoate de aici? (nu e de \"calibrul\" tau:-)
\"stropii de mine s-au pierdut în apă\"

aș scoate bani de la bancă, dar nici ăia nu sunt de calibrul meu... :)

mulțumesc, oricum, pentru lectură și, mai ales, pentru semn.