prin tomis trecea

ce să-ți spun mai bine și mai adevărat acum cântecul vieții este precum ultima noastră compoziție la primele măsuri portativul e-n așteptarea întregului așa cum ți se potrivește după măsura ta prin tomis trecea când te-am întrebat ce-ți aduci aminte mi-ai zis de zilele când mă păcăleai că visezi plecam mulțumit că ai adormit și te odihnești te prefăceai mi-ai zis tu tresărind și sforăind cine știe la ce-o să-ți folosească talentu ăsta sau câte regrete vor veni mai târziu că n-ai înfruntat situația habar n-am să îți spun de acum vei vedea tu când vei înainta prin viață și păcălelile se vor întoarce împotriva ta așa cum fac și amânările peste care vin încurcăturile și-ți vei dori bucuria și liniștea iar ele nu vor avea de unde rodi decât din semințele realității luată ca atare din zilele începute împreună îmi aduc aminte ziua cu primul tău răsărit ți-o las să mi-o povestești o vei amâna cum ai făcut cu răsăritul de ieri l-ai amânat pentru că era nor de unde să știi că răsăritu-i frumos și când norul e gros îmi aduc aminte de-un răsărit cu marea-n furtună doar o clipă soarele a privit în punctul în care l-am zidit iau seara asta cu mine scriu pe fugă ca atuncea la rugă despre care de-ai ști n-aș mai reveni amânările au ajuns la sfârșit de aici cântecu se cântă atât cât s-a scris serile dimineților nodurile năvodului ploile amintiri mereu ziceam și nimeni nu credea ponna latră în spatele scării de acum se va vedea că-n spatele scării începe grădina Constanța, 9 august, 2010