Ottilia Ardeleanu

vă mulțumesc pentru trecere, opinii, aprecieri.

Marius-Iulian, mă bucură faptul că ai scos în evidență acele versuri.

Ștefan, ai dreptate acolo, corect este s-a cuibărit pentru că este vorba despre roi. am scris textul ăsta și l-am postat pe ultima sută de metri. acum, când am intrat am observat, voiam să modific, dar... am dat și peste mesajele voastre. mă bucură vigilența, la fel cum și cuvintele încurajatoare. la fel, voi renunța la grji, bine ar fi și la propriu, și la figurat :).

Mulțumesc, încă o dată!

Ottilia Ardeleanu

Daniel, mulțumesc pentru trecere și sugestii. mă bucur că sunt a. a fost necesar să precizez că această mașină despre care spun este cu tracțiune pe față și, de asemenea, versul pe care l-ai eliminat este esențial. însă remarca ta este și pentru mine cheia poemului.
îți mulțumesc, încă o dată, pentru popasul aici.

numai bine și ție,

Ottilia Ardeleanu

văd o iarnă frumoasă a lucrurilor. semn că și îmbătrânirea are farmecul ei.
delicate haiku-uri!

Ottilia Ardeleanu

îți mulțumesc nespus pentru gândurile bune.
pentru felul în care îți exprimi părerile (și mă refer la oricare text),de asemenea.

Ottilia

din nou un text dulce-amărui în care imaginația, cuvintele te învăluie precum \"vata pe băț\".
singurătatea privită ca moarte este greu de suportat. conduce la manifestări ciudate.
iată, spre exemplu:
\" insomnia e o unghie cu care
crestez întunericul până la miez\".

numai bine,

Ottilia Ardeleanu

da, iată imaginea împrăștierii, împroșcării, aruncării, descotorosirii. o vâltoare.
idee condusă din tentă religioasă către o tentă politică.
\"dumnezeu e ușor
substituit\"! - final ironic.

Ottilia Ardeleanu

cred că ai dezvăluit o brândușă care a rămas în tine și renaște odată cu amintirile, curat și, totodată, tulburător.

nu pot decât să mă bucur, ca de fiecare dată, în pagina ta, de cuvinte alese.

Ottilia Ardeleanu

într-adevăr,\"Catrene pline de umor\"!
mie mi-au plăcut toate.

felicitări, Vali!

Ottilia

nu aș putea spune care parte mi-a plăcut mai mult pentru că acea conexiune este puternică. cred că trebuie să ținem cont de atenționare! ultimele 2 strofe reliefează sentimentul deplin.

foarte frumos poemul!

Ottilia Ardeleanu

o toamnă plină de lirism, miraj, culoare, o toamnă metaforică.
o spunere blândă încât \"Ne mângâie iarna cu-o brumă\".
\"Doar noi, frunze-aripi, pereche\".

frumos poemul!

Ottilia Ardeleanu

răspunsul la neliniștile tale, din strofa a doua, nu poate fi decât unul: poetul.
e plin de patosul condeiului sonetul tău. nu trebuie lăsat, \" părăsit într-o odaie\"!

Ottilia Ardeleanu

într-adevăr, bună pricepere.
\"„Las’ că merge unchiul și le-arătă el!”\"!

Felicitări!

Ottilia Ardeleanu

până și aranjamentul strofelor dă impresia unei ninsori. pare că toate urmele s-au acoperit, numai acelea... niciodată.
simțăminte delicate, strunite cu măiestrie.

Ottilia

Daniel: fii binevenit! mulțumesc pentru cuvinte. mă bucur pentru senzația produsă.

Angela Nache-Mamier: mulțumesc pentru lecturare, încurajare, apreciere.

Ottilia Ardeleanu

așa e, LIM, poemul este o stare, transmite o stare și se citește când ai o stare.
valabil pentru oricare poem.
mulțumesc pentru lectură și mă bucur dacă a reușit să creeze atmosfera dorită.
fiecare lecturare aduce noi înțelesuri și apropierea de cuvinte.

Ottilia Ardeleanu

imagini frumoase de toamnă, metafore adunate în pumni, pantofi, senzația de mișcare, iată cum toate acestea dau un farmec aparte cuvintelor tale.
reușit poemul.
\"tapla\" -talpa.

mai trec,

Ottilia Ardeleanu

felicitări pentru premiu! poemul este de râs și are suficientă ironie, îndeajuns amar.
mi-a plăcut penunltima strofă, mai ales.

Ottilia

puterea sentimentului ilustrată în versurile:
\"lacul strălucește de fericire
la iarnă va fi bocnă\".

desigur, în toată mistuirea, gândurile sunt cele care persistă.

Ottilia Ardeleanu

onorată de prezență. mulțumesc și mă bucur pentru impresie.

Ottilia

Alex Moga: nu polemicile sunt de vină (în fond, suntem atât de diferiți), ci, mai degrabă, felul cum le dirijăm. Oricum, nu am luat-o personal, nici nu aveam de ce. Repet, nu m-au deranjat cele spuse de tine, cu excepția finalului. Chiar și într-o polemică înțepăturile pot fi rafinate. Și te rog să-ți exprimi părerile de câte ori consideri și de câte ori îți poți face timp.
Te aștept, în continuare. Mulțumesc.

Radu Ștefănescu: bucuroasă de a te găsi aici. O fi bine ce spui tu, doar că: mirosul pielii nu are nicio legătură cu acele flori care-și văd de treaba lor, ele ținând de partea decorativă și ambientală, imaginea delfinilor fluierând este originală - ți-ai închipuit-o? -, patul mătăsos este semnul senzațiilor fine, de aceea săruturile nu puteau lipsi, în ploaie, dar nu te gândi la ploaia de afară!
Îți mulțumesc și ție și te mai aștept.

Recheșan Gheorghe: poemul este cam șui, în sensul de cum se văd lucrurile, adică din partea mea și a câtorva se vede bine, din partea opusă, binișor. Ei asta e! O poezie de grădiniță. Adică, de fapt, o grădină... altfel, nu are nicio treabă cu nebunia/nebuniile, doar aceea/acelea legate de sentimentul iubirii, evident.
Mulțumesc și vă mai aștept.

Domnilor, recunosc bunele dumneavoastră intenții, dar nu mă puteți convinge că acest poem este unul… bleah, nashpa, grețos ori nu mai știu cum.
Poate vi se trage de la țânțarul lui Vali Slavu! :)
Cu toate că e așa de rău, copilul va rămâne întreg!

Ottilia Ardeleanu