pustietăți

…e bine când se termină cu bine.
liniștea de acasă este bunul pe care trebuie să-l prețuim. instinctul din om parcă \"se domesticește\" în sânul căminului. alergătura încetează aici.
îmi place ritmul, acest rece interior și exterior poetic înfățișat prin metafore, imagini.
agreez faptul că poetul se întruchipează în lup pentru că acesta are o serie de semnificații, calități.

am citit cu plăcere,

Ottilia Ardeleanu

err-scuze pentr\"salbaticiuni salbatice\"-viteza bat-o vina!

\"Dar ma zaresc prin geam in chip de lup\" Imaginatia stimulata de peisaj proiecteza fantasma pe un ecran care se vrea, in afara, dar...nu e. \"Dar cine sunt si incotro ma duc?\" Identitatea fantasmei-likantrop se contureaza vag, autorul nu-i transfera decat partea atavica. \"M-as recunoaste fara umblatura...nu las urme\" Imaginea sugereaza consistenta fantasmei, autorul se identifica doar cu imaterialitatea proiectiei. \"De nu ai fi in mine..\" Ancora cheama, gata cu inchipuirile, lupul se face pui.\"De ceafa ma inhata dinti cuminti/ma poarta nu stiu cat apoi ma lasa/e cald si simt miros de sarbatori\" Ma scald in spaime! Nu pot intra-n casa! (o mica gluma), scuze.

mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru semnul despre. presupun că fiecare dintre noi avem astfel de momente, în care ne suntem deopotrivă înaintași și urmași, propriile proiecții (interioare și exterioare).

O fascinantă incursiune în lumea lui Geo Bogza adusă aici pe pamânt românesc în anul de grație 2010. Totul e la locul lui.
L-am citit ca pe un omagiu.
Felicitări domnule Munteanu

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. nu îmi amintesc exact la ce anume mă gândeam când am scris textul (în afara textului, desigur), dar pot afirma cu certitudine că nu la Geo Bogza mă gândeam.

Poem bun, cu excepția strofei a doua care scîrțîie la prozodie, parcă te-ai fi grăbit.
Am remarcat:
- versul întrebare din prima strofă, care deschide ușa imaginației cititorului
- \"puiul încă amăgit
de sânul cald al primei înserări\"
- de ceafă mă înhață dinți cuminți (are și o rimă interioară, poate involuntară dar e ok)
- ideea din final

Liviu: asupra prozodiei nu te pot contrazice; măcar pentru simplul motiv că nu m-am aplecat câtuși de puțin asupra ei (în acest text, nu în general); cum (îți) spuneam cu altă ocazie, deși aspectul tehnic al construirii unor astfel de texte nu îmi este deloc străin (dimpotrivă), prefer să mă consider un aventurier al poeziei, nu un șlefuitor (după cum bine se știe, bietului Spinoza nu de filozofie i s-a tras, ci de la praful lentilelor...); există desigur riscul ca, abordând poezia în formă fixă în această manieră (după ureche), să fiu considerat lăutar; dar, vă rog, măcar un lăutar sincer: așa am vorbit cu mine însumi, așa am scris; mimica și discursul prea sudiate, până la un punct, se numesc educație (consider că satisfac acest criteriu, al educației poetice, astfel încât să îmi permit o exprimare poetică liberă), dincolo de acel punct... să zicem că poartă al nume; în plus, am bănuiala mai mult decât vagă că, dacă aș potrivi instrumentarul după \"de șlefuit\", produsul finit ar înșela depotrivă șlefuitorul, cât și \"cumpărătorul\"; gata, că mă lungesc; pe scurt, am gândit ceva, am simțit ceva, am vrut să comunic ceva și am realizat acest lucru \"cumva\"; rezultatul este bun sau rău; tu îmi spui că acest cumva ar putea să fie mai bun...; de ce mă ispitești către \"dușmanul binelui\"? :)

oricum, onorat că textul ți-a atras atenția și că te-a determinat la comunicare.

Vasile, tu ieri iereai un mic Baudelaire

azi un Esenin respectabil

evoluezi?

frumos

dar ce spun eu?

\"De la o vreme se face tot mai frig, dar albul zăpezilor nu se arată și nici negrul urmelor labelor de lup tras spre munte...\"

știu și eu, Șerban...; mă gândesc totuși că \"un Esenin respectabil\" sună puțin paradoxal (deși, nu mă pot plânge, am și eu experiențele mele, care mă scutesc de grija respectabilității...); lupul lui Esenin e mult mai alb, aș spune inefabil.

oricum, te știu scump la vedere, deci mă simt onorat că ai coborât aici, în satul oamenilor, anume pentru a-mi lăsa un semn.

\"Era un biet om, chinuit de patimi neimplinite,
vas de pamant intre vase de fier,
innegurat fiidca era ratacit,
tacut si feritor
pentru ca stia bine ca nu are nimic de spus\"

\"N-a fost nici pe departe ignorant și primitiv
cum îl consideră unii și cum,
în anumite momente,
îi plăcuse să se considere el însuși dintr-o tentație a pozei
care nu o dată frecventează poeții.\"

(n.p. desigur, uneori este nevoie de o revoluție pentru a înfrânge letargia unui bucolic alconaut dedat la tăriile... spațiale și tânguirea vicleană a balalaikăi)

bravo! bravo! bravo!

asa trezire din letargie mai zic si eu

daca-mi zici de unde-i citatul tau iti zic si eu de-al meu, vrei?

desi... eu ti-am lasat si-un indiciu, asa ca ai un avantaj

deh, asa fac eu afaceri

na!

\"Nu-l iubisem niciodată pe omul acela, care mă înfricoșa, și nu tăinuiesc faptul că multă vreme l-am bănuit vinovat de toate crimele. Acum aflasem că era poate un biet om, chinuit de patimi neîmplinite, vas de pămînt între vase de fier, înnegurat fiindcă era rătăcit, tăcut și feritor pentru că știa foarte bine că nu are nimic de spus. Arăta o oarecare remușcare în felul său de a se purta și m-am gîndit că rugăciunea pentru soarta lui neobișnuită ar fi putut liniști simțămintele mele de vină pe care le aveam\" (U. Eco, \"Numele Trandafirului\", Ziua a șasea)

indiciu: antologie

ți-am pus la dispoziție alt indiciu pentru că te-ai plâns că nu ți-am oferit nici unul; în realitate, paranteza de sub citatul respectiv era/este un indiciu mult mai generos decât ceea ce ai propus tu.

abia aceasta este maniera mea de a \"deal\"_i lucrurile.

e clar ca e vorba despre esenin dar cine zice habar n-am

o fi din prefata vreunei antologii de poezie rusa?

în general, nici eu nu mă omor după critici; cu unele excepții, critica este un domeniu din care citesc pe sărite și numai ceea ce mă interesează; suspectez bunele intenții de colportare și conștiința analitică de subiectivitate; dar, atunci când se întâmplă să iau act de prezența acesteia, patologia personală nu mă împiedică să recunosc valoarea cuiva, aș spune cu o înverșunare aproape copilărească și cu obrăznicia timidului.

de aceea aș recomanda oricui să citească și să recitească integral \"Panorama Poeziei Universale Contemporane\", A. E. Baconsky; pentru o analiză nesistematică și de pe poziții întotdeauna contrarii, recomand E. Ionescu (m-am amuzat când cineva - nu spun cine, persoană importantă, dar cult și cu volum/e publicat/e - a afirmat cu nonșalanță că n-a auzit de vreun critic care să poarte un asemenea nume; am scris asta în speranța că personul în cuză va citi și se va rușina încă o dată).

la asta am uitat să-ți răspund:

\"De la o vreme se face tot mai frig, dar albul zăpezilor nu se arată și nici negrul urmelor labelor de lup tras spre munte...\"

\"Într-adevăr\".


:)

nu neg ca printre critici se ascund si oameni

de fapt se ascund cam peste tot

sa-ti dea Dumnezeu sanatate si putere de a deslusi prin intunericul inghetat al ferestrei

V-am citit cu placere cam toate poeziile. daca nu ma înșel, una dintre ele se numea „De ce mă băteau ai mei primavara”. cam de atunci am început sa va citesc poeziile. Iar „Pustietati” este o poezie originala, buna ca idee si ca un altfel de perspectivism.