Poezie
somnifer pentru greieri peltici
1 min lectură·
Mediu
de mine când te sprijini abia că mă mai țin
anii-au trecut și-mi pare că-nmugurește cârja
doar astfel cumpănită inimii te-nchini
pășind atentă printre limbi de greieri
ar fi putut să-mi crească din vene maci aprinși
culorile mințindu-ți buchetul de mireasă
și lepădându-ți voalul să-mi propui
un chip eu pentru care să uit orice icoană
dar peste spicele încă pe câmp a nins
și din fântâni stinghere scoți boabe-n loc de apă
hei greieri muți și mulți cum ați căzut în cerul
amăgitor și leneș ca o cafea de grâu
064.535
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “somnifer pentru greieri peltici.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13963691/somnifer-pentru-greieri-pelticiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMmulțumesc, Alex, pentru lectura matinală și, desigur, pentru cuvinte.
0
ASAzi ne trage ața spre versul clasic...
O ipostază a cârjii, oarecum asemănătoare,aveam și eu într-un poem
trimis lui Geo Dumitrescu în 1975, cu pseudonimul Petru Theodosie.
Mi-a publicat poemul la \"Atelier literar\", rubrică pentru debutanți,
pe care o ținea în revista \"Luceafărul\". În 1995, Gheorghe Tomozei,
un tulburător poet și cultivator al adevăratei limbi românești, m-a
luat cu dânsul, în chip de scutier, într-o vizită la venerabilul poet...
În câteva ceasuri, Bătrânul Maestru mi-a limpezit multe lucruri
pe care le înțelesesem greșit, privitoare la stângismul politic
al unor cunoscuți literați...În fine...
Poemul acesta al Dumneavoastră vine și mult mărturisește
perenitatea poeziei clasice...
Mai jos postez ce mi-a mai rămas în minte
din poemul meu care se chema trufaș: \"În chitul vremii\"
Sper să nu vă fi supărat confesiunea asta ad-hoc.
Cu stimă!
\"Plâng,aspru ferecat în chit,
și o cârjă de lumină-mi pare
că din plâns a-nmugurit\"
O ipostază a cârjii, oarecum asemănătoare,aveam și eu într-un poem
trimis lui Geo Dumitrescu în 1975, cu pseudonimul Petru Theodosie.
Mi-a publicat poemul la \"Atelier literar\", rubrică pentru debutanți,
pe care o ținea în revista \"Luceafărul\". În 1995, Gheorghe Tomozei,
un tulburător poet și cultivator al adevăratei limbi românești, m-a
luat cu dânsul, în chip de scutier, într-o vizită la venerabilul poet...
În câteva ceasuri, Bătrânul Maestru mi-a limpezit multe lucruri
pe care le înțelesesem greșit, privitoare la stângismul politic
al unor cunoscuți literați...În fine...
Poemul acesta al Dumneavoastră vine și mult mărturisește
perenitatea poeziei clasice...
Mai jos postez ce mi-a mai rămas în minte
din poemul meu care se chema trufaș: \"În chitul vremii\"
Sper să nu vă fi supărat confesiunea asta ad-hoc.
Cu stimă!
\"Plâng,aspru ferecat în chit,
și o cârjă de lumină-mi pare
că din plâns a-nmugurit\"
0
VMonorat, domnule Sibiceanu, de lectură și de asocieri.
0
OAnu aș vrea să fac decât legătura între greierii muți și mulți care cad din cer- boabele de grâu care cad din mâini - mireasa care ține un buchet de maci aprinși, el adică...
magnific!
ce imagine de ansamblu, cât de frumos, parcă aș contempla viața cu ale ei... nimic deosebit și totuși, cât de special...
impresionată,
Ottilia Ardeleanu
magnific!
ce imagine de ansamblu, cât de frumos, parcă aș contempla viața cu ale ei... nimic deosebit și totuși, cât de special...
impresionată,
Ottilia Ardeleanu
0
VMmulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre.
0
alex