Efect de personaj rupestru

Se scrie \"îngenuncheați\".
După primele două versuri, se trece cam brusc la o altă idee. Titlul mi se pare cam aiurea, deși sunt sigur că s-a dorit unul extraordinar.

Mulțumesc pentru atenționarea greșelii. Am corectat. Cît privește titlul, nu cred că e aiurea. El surprinde întregul aici.
LIM.

datorită percepciei critice lăsată de dumneavostră. Sper că nu e așa. Aștept confirmarea editorilor pentru un text peste rec. Și știu de ce.

da, titlul face cât întreg textul.
modelare, încrustare, cioplire, \"pictare\" a eului. rezistență și artă...
rămânem ca niște sigilii pentru urmași. lăsăm amprentele trecerii noastre.
importantă este arta prin care ne facem “văzuți”:
“se construiește o casă în spațiu
în spațiul intim în care îmbrățișarea devine copil
îl alăptezi crește mușcă sînul și prinde otravă” , iată o derulare a vieții în câteva cuvinte.
deosebit!

Ottilia Ardeleanu

dar nu mă aștept să fie evidențiat. Ar fi peste evoluția saitului. Mulțumesc de semn.

Eu nu cred ca George Pasa are vreo vina pentru faptul ca a lasat o parere. Din contra chiar se intimpla sa fiu de acord cu el.
Mie primele doua versuri imi dau senzatia de text ASIA remixat de Dan Balan. Pentru ca nu au nimic in comun cu ceea ce urmeaza. Iar ceea ce urmeaza nu are nici cap nici coada. Nu exista nici fior nici filon poetic in toata scurgerea asta. Este o amestecatura care da, intr-adevar, efect rupestru, dar in sens negativ.
Dar pe mine altceva ma amuza. Mi se pare jenant sa-ti inchipui despre propriul text ca ar fi peste evolutia site-ului. Dar asta e efectul(nu de sera) reciprocitatii comentariilor pe texte slabe, unii ajungind chiar sa se creada barzii barzilor.
Iar la efectul asta se adauga mania persecutiei. Adica decit sa recunosti ca nu ai prins o zi buna pentru a scrie un text, invinovatesti editorii si ceilalti useri ca nu au capacitatea de a vedea un geniu in spatiul intim.
As fi tacut, daca n-ar fi fost naucitoarea afirmatie ca evidentierea textului ar fi peste evolutia site-ului. Daca asta inseamna evolutie, atunci prefer sa ma intorc la stadiul de maimuta si sa maninc banane, pentru ca vad ca se pierde orice luciditate cind vine vorba de propria valoare.

Un poem are multe chipuri
și ele sunt în mare măsură
ale cetitorilor săi.
Iată un chip mai jos; el este
al nevrednicului cetitor Aurel:

\"iată cum se construiește o casă în spațiu
în spațiul intim în care îmbrățișarea devine copil

îl alăptezi crește mușcă sînul și prinde otravă
se scurge încet pe podea acolo stăm noi îngenuncheați
rugăm moartea să fie blîndă să ne mîngîie creștetele
apoi să muște de jugulară


tremură picioarele mîinile glasul ideile
se face mai cald...

despre noi se va scrie o carte
cu milioane de personaje\"


Mulțam frumos!

Emilian, așa este. Doar că am fost supărat că primul comentariu era nefavorabil. Am exagerat intenționat pentru a provoca o polemică.
Domnule Sibiceanu, e mult mai bună varianta pe care o propuneți.

Vă mulțumesc de trecere și vă mai aștept.

P.S. Emilian, în ultima perioadă am comentat foarte rar. Poate și de aici lipsa interesului.

Liviu, uite, pentru că vizavi de Emilian (poate și de George Pașa, nu-mi dau seama) invoci (mai mult sau mai puțin voalat) că părerea sa (a lor) ar fi una negativă pentru că ți-ai rărit comentariile (totuși îmi place să cred că am înțeles greșit), am ales să îți spun două, trei cuvinte tocmai acum, când comentezi mai rar, pentru că nu te-am comentat niciodată pe când m-ai comentat frecvent și favorabil.

de exemplu, să luăm primele versuri; trec peste rima care ba e, ba nu e; ba împerechează pe \"ta\" cu \"mea\", ba nu împerechează nimic,

dar

v1: „se face cald cît pentru efectul de seră din inima ta”; „se face cald cât pentru”: pe de o parte, sună „dodecafonic”; puteai spune simplu „se încălzește”; pe de altă parte, din cauza adjectivului (cald) și al locuțiunii prepoziționale (cu prepoziție postpusă), temperatura sugerată de tine este, dacă nu plăcută, una acceptabilă; ceea ce contrazice „efectul de seră”; că această percepție de factură climaterico-meteorologică se petrece „în inima ta” mă abțin să comentez.
v2: „te-ai înconjurat cu dioxid de carbon din expirația mea”; pe de o parte, dacă respirația este a ta, nu ea s-a înconjurat, ci acesta, dioxidul de carbon a înconjurat-o; dacă ai vrut să comunici exact ceea ce ai scris, e foarte greu de imaginat, cu atât mai greu de explicat, acest dublu proces de separare a gazelor (fie tu când respiri, fie ea când se înconjoară cu); pe de altă parte, exprimarea este semipleonastică; în plus, o întrebare legitimă se naște: ce se întâmplă cu respirația ei ?
v3v4 : „iată cum se construiește o casă în spațiu/ în spațiul intim…”; este adevărat, pentru a construi o casă, e nevoie de ceva timp; totuși, o casă se construiește în primul rând „în spațiu”; în plus, dacă ea este construită într-un „spațiu intim”, înseamnă că această intimitate preexistă, deși, printre altele (adăpost, confort scl) tocmai asta conferă un spațiu privat: intimitate; că doar nu este o casă de toleranță, mă rog, să-i spunem „prin opoziție cu spațiul privat”, spațiul public.

ș.a.m.d.

nu contest ideea de la care pleacă textul; nici etapele pe care le parcurge; dar este evident că are carențe de construcție; flagrante.

Așa este, de fapt nu sînt mulțumit de loc de acest text. Nici nu cred că ar fi trebuit să mă aștept la ceva pozitiv, construcția fiind facilă și acoperită de erori. Da, polemica se dorea cu oricine, chiar mă așteptam să fiu taxat grav pentru apărarea propriului text. E o încercare în acest sens, mai puțin reușită. Mulțumesc de comentariu.
LIM.