După-masă cu final neașteptat

cu îngăduință,
aș da o dinamică poemului:

deși sub mașină un cîine alb
deși și jegos
deși roade o pungă murdară
deși a răsturnat tomberonul și a împrăștiat resturile
deși apoi s-a tras la căldură
deși abia ce am oprit motorul
deși și iară trebuie să cobor la (poate \"în\"; n.n!) oraș

...
mi-a dat telefon una:
cică a rămas gravidă și vede negru
nu-i poate spune bărbatului
că ar omorî-o nebunul
vrea consolare
așa că m-a sunat întîmplător
zice că a butonat telefonul și s-a oprit la L
lovesc javra cu piciorul
urc în mașină și-mi pun centura
la o sută de metri mă oprește un curcan
are dreptate am uitat să aprind farurile
îi dau 50 de lei și o tai grăbit spre bufet
„la cucuveaua” o bodegă de doi bani
plină de bețivi și ea mă așteaptă
picior peste picior cu mîinile pe burtă
„așa-i că-i mare?” întreabă ca un salut
și bea o gură din poșirca verde
„îhî” răspund și mă trag instinctiv cîțiva pași
o lovitură puternică după ceafă
apoi noapte
stau pe un pat alb și privesc lichidul cum se scurge
încet înspre venă
jos un cîine alb
roade un os de cauciuc
și mă privește înțelegător

poemul nu-i rău!
conține nu numai un mesaj subliminal, ci și unul bine ancorat în realitățile noastre de azi.
îmi \"aducește\" aminte de filmele \"americănești\" din anii \'50.

eu vă mulțumesc de aplecarea pe text și propunere. Nu mi se pare fericit ales acel\"deși\", deși dă ritm alert poeziei. În ceea ce privește epoca în care se poate încadra, perfect adevărat. E o abordare tocmai în acest sens.