Ottilia Ardeleanu

ai câteva lucruri în neordine:
\"...copii tăi\",
roșeau-roșesc în două versuri succesive,
punctuația trebuie revăzută, la fel și redactarea: spațiu după punctuație, nu înainte.

puțin cam pătimaș discursul...

mai trec,

Ottilia Ardeleanu

4 versuri mi-au plăcut cel mai mult, chiar cu riscul repetării a visa - visare. aici găsesc acel ceva care mă face să simt.
aș renunța la \"deci\" și, nu știu dacă aici este cea mai bună exprimare: \"lumina stelelor moarte\", dar vezi tu!

mai trec,

Ottilia Ardeleanu

mă gândeam că există în format electronic de carte și o pot răsfoi și eu. sincer, mi-ar plăcea să o am în bibliotecă.
de articolul-recenzie știam, mi-am dat seama că nu poate fi altceva în acest \"compendiu de jurnalism cultural\", oricum, este onorant ceea ce a făcut domnul Maximinian. este un gest uman deosebit.

felicitări autorului și, desigur, celor care se regăsesc între filele proaspete ale cărții!

Ottilia Ardeleanu

că ai văzut o parte amuzantă a lucrurilor. în fond, este important să gândim pozitiv.
mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu

fermitatea cu care ai descris fericirea, în etapele ei cele mai relevante.

Ottilia Ardeleanu

11
Nu mă opresc
Voi călca
Chiar dacă
Dihania
Abia așteaptă să pășesc.

12
Descui stelele
Dihania înghite și brelocul

13
înainte
aproape de limită

pinii cos cerul de oameni


14
nu știu să despart norii
dar aș împlânta un fulger
într-un nesățios

15
Urc
Treptele
Răsar într-o altă lumină

mi-au plăcut și granulele care nu mai sunt vizibile... (păcat!)

Ottilia Ardeleanu

să spun că titlul chiar reliefează două stări care pot fi chiar de aceeași parte, nu neapărat diametral opuse.
așa cum chiar textul reliefează la un moment dat, starea o mai impune și omul: pentru unul ploaia e benefică, pentru altul poate fi un dezastru, iar starea aceasta poate fi dată de moment. sau nu neapărat. în alte condiții, aceeași persoană poate vedea acest fenomen natural exact pe dos.
a citi, pe lângă faptul că e un fenomen, înseamnă, automat, și implicarea stării în care te afli, și nu e prima oară când afirm. în funcție de aceasta, interpretarea proprie poate fi pozitivă ori negativă.
nu vreau să detaliez, îmi este clar, cum foarte bine putea să fie confuz...
ar fi mult mai multe de spus, de exemplu legat de partea spirituală, pe care ai abordat-o.
mă opresc, însă, aici.
esențial este că toate aceste stări sunt umane. eu nu aș lua în nume de rău niciuna. în fond trebuie să fim diferiți ca să ne dăm seama dacă și când avem puncte comune. fiindcă există și din acestea, fără îndoială!
se poate mult discuta...
\"Doi oameni citesc un text. Doi oameni au două păreri diferite. De aceea e bine că sînt doi.\".

Ottilia Ardeleanu

felul desăvârșit în care ai găsit să pui la treabă... periuța, rujul, fardul și toate celelalte ale femeii grăbite (:)), dar îngrijite, te felicit!
drăguțe șoapte te trezesc dimineața: \"oricum ar fi
dimineața mă trezesc singur. îmi amintesc
pe cineva șoptind bea-ți ceaiul de ieri, ok\"!

minunat!

Ottilia Ardeleanu

este miezul celor douăcireșeunite. aproape că și umbrarele din frunze sunt câte două...

Ottilia

chiar în primul vers: \"sunt o femeie aproximativ ok\", este acea balanță, acea modestie și finețe de caracter...
restul decurge de la sine,

Ottilia

filigran de gheață, tentant prin coloristică, metaforă și aspect, cu atât mai mult cu cât conștientizez fragilitatea: o simplă atingere și dantela rece se destramă!

Ottilia

este exagerare acolo, este, mai degrabă, un ușor rol descriptiv.
mă bucur că ți-a plăcut acest mod de relatare. și dacă am reușit oarecare acuratețe, este bine.
mulțumesc,

Ottilia

în jocul de cuvinte arbuștii, denumirile lor. un ludic descriptiv cum am mai întâlnit în câteva texte de-ale tale.
mi-au plăcut \"Arbu știi de iasomie\" și \"Arbu știi de soc\" în special.

Ottilia Ardeleanu

mulțumesc pentru cuvintele lăsate aici. îmi pare rău că abia azi am văzut comentariul tău. cer scuze pentru marea întârziere a răspunsului. mă bucur că ai rezonat cu ideea textului. te mai aștept,

Ottilia Ardeleanu

mă înclin!

Luminița ta este expresia puterii de a vedea mai departe, mult mai departe.
mulțumesc mult.

Ottilia

are un conținut de excepție!
la cât mai multe numere!

Ottilia Ardeleanu

bun venit în această pagină!
mă bucur că ai rezonat cu textul. mulțumesc pentru aprecieri.

Ottilia

decât \"...iubirea am tăiat-o până nu a mai rămas\" nu văd!
nu știu ce poate fi neclar aici.
mulțumesc, din nou, Mădălina.

Liviu, pentru mine este o onoare să mă știu înțeleasă. mulțumesc. din nou.


cu tot dragul,

Ottilia

de ce nu gândești așa: nu a mai rămas nimic din ea!?

îți mulțumesc pentru revenirea pe text.

Ottilia

mă bucură trecerea ta și sfaturile.
cum orice text mai poate comporta oarece modificări, sigur că voi putea retușa pe ici, pe colo. în ceea ce privește palmipedele, se zice și talpă, și labă, deci, nu consider neapărată schimbarea. însă, eu îți mulțumesc pentru că te găsesc aici.

cu drag,

Ottilia