Poezie
metamorfoză
1 min lectură·
Mediu
la fiecare amurg
buzele-mi sunt roșii
mă hrănesc din umbră de lup
coamă flutură dinspre mare
gheare se trag
din rădăcini
prin piele îmi ies
haite
pe crescătorul de cuvinte
îl urmăresc
de o vreme
ele sunt albe
albe și cârlionțate
când le strig pe nume
mă lepăd de fiori
mă văd pândind turma
ochii îmi sar scântei
pârâu
se face limba
abia apucă să spună
când le mușc de gât
am buzele roșii
ochii îmi sticlesc
(26 august 2011)
035329
0

dar mulțumesc pentru semn.
exclus sensul titlului comentariului, iar în altă ordine de idei, cred că știu ei ce au de făcut nu trebuie ca cineva să le planifice timpul și munca, nici să-i tragă de mânecă.