OAOttilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
mulțumesc mult.
Pe textul:
„da prin satu ăsta aproape nici țipenie " de Ottilia Ardeleanu
desigur, de șlefuit se mai poate, însă, zic și eu ca poetul acela mare: „perfecținea nu atrage atenția”!
ceea ce fu demonstrat!
Pe textul:
„cel mai frumos colindat" de Ottilia Ardeleanu
"ca pupilele unui bebeluși
și crează distanțe între noi".
construcție bună a "vorbei cu monica".
mai trec.
Pe textul:
„o vorbă cu monica" de Ana Gabriel-Laurențiu
și dacă omul moare ori pare să nu mai fie viu, tabloul "pictat" de tine respiră!
comparația anotimpului înnoitor cu un motan e delicioasă: cu cât ai grijă de tot ceea ce presupune el, cu atât el se manifestă, asemenea felinei, mai dezmierdat, mai lingușitor, mai egoist, captându-ți întreaga atenție. aceasta induce regretul părăsirii tuturor lucrurilor îndrăgite, într-o zi, și dorința de a lăsa urmele cele mai frumoase ale trecerii, ca singură mângâiere, cea mai plăcută: "cum neștiute stele căzătoare ar mângâia între urechi motanul negru și bătrân".
cu bucuria recitirii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„primăvară cu tresăriri de felină" de Vasile Munteanu
Alex, consider diversitatea ca un lucru care mă propulsează, de aceea caut mereu și dacă reușesc schimbări potrivite e o muncă pe care mi-o asum și o plăcere pe merit. îți mulțumesc pentru cuvinte. îți aștept opiniile în continuare.
Domnule Holobaca Gheorghe, orice grai de pe teritoriul românesc trebuie să fie un exemplu și o încântare. satul românesc nu trebuie să devină o tradiție, el trebuie să existe, să fie viu și să fie un model pentru întreaga spiritualitate românească. o cumințenie și un discernământ mai mare, o dragoste ireproșabilă și o dorință de mai bine, o nedezrădăcinare a neamului nu se găsește decât la sat. mă bucur nespus că v-a făcut plăcere lectura acestui text. mulțumesc.
Domnilor, vă mulțumesc încă o dată,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„când să crapă de zâuă e vai de capu omului " de Ottilia Ardeleanu
urmează "noaptea se apucă și joacă zaruri cu norii" pe care l-aș simplifica. iar finalul "un cuțit întotdeauna înfigându-l cu vârfu'" îl văd doar atât: "un cuțit".
mai trec,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„atât de aproape de" de Anghel Geicu
și discursul tău înspre îndepărtare...
aș vrea să revezi "cândva or să-ți cadă în palme toți fluturi".
aștept "II – marți".
numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„mărturii din livada cu meri" de Alexandru Gheție
mi-a plăcut inclusiv titlul și subtitlul.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Iarnă veche" de Eduard Zalle
De îmbunătățitPe textul:
„Adunarea" de raluca sandor
și mâna ascunde-ți-o între zidurile ei".
rețin versul:
"voi nu știți cum arată o femeie iubită"!
Pe textul:
„nu știu ce veni " de cezara răducu
Ralu, ce frumos se scuturară ăle flori sub lumina felinarului tău! mulțumesc mult.
Silviu-Viorel, satu ăsta fuse de pomină. îți mulțumesc mult că văzuși cum îl văzuși.
Pe textul:
„da prin satu ăsta aproape nici țipenie " de Ottilia Ardeleanu
mi-a plăcut mărturisirea finală datorită căreia am aflat și eu definiția timpului într-o altă viziune.
Pe textul:
„o singură dată în stare gravă" de Daniel Dăian
frumoasă prezentarea făcută de Marius-Marian Șolea.
Pe textul:
„Exerciții de singurătate cu Paul Bogdan" de Radu Herinean
RecomandatPe textul:
„Întoarcerea definitivă la natură" de Silviu Somesanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„spirala cununii de spini" de holobaca gheorghe
da știu și eu, unii or zâce că e o prostie să scrii... ce, din asta trăiești?
da ia zî, măcar ești fericită?! :)
mi-a plăcut, mai ales că... ia privește o țâră și la mine peste gard.
ei, ce vezi?!
Pe textul:
„să nu te deochi!" de Ștefania Pușcalãu
Pe textul:
„era din perioada cu măcriș" de silviu viorel păcală
Pe textul:
„haiku" de Darjan Tanta
mă bucură și mă onorează prezența ta aici,
Ottilia
Pe textul:
„da prin satu ăsta aproape nici țipenie " de Ottilia Ardeleanu
numai bine, Mădă!
Pe textul:
„până să să lumineze" de Ottilia Ardeleanu