Voiajul continuă

umbra serii
intră pe ușa întredeschisă
două acolade
față-n față
culcate pe Infinit








aripile-au apărut singure
din porunca
bucurați-vă




eu când zic
sunt celcezice
și din zicere-i izvor
pentru tot ce ține pasul
peste rănile ce dor
dar mai mult
țin picătura într-o clipă
de lumină



rup aici un pic tăcerea
și revin
când va fi loc
în povestea fericirii
focul sacru dintr-un joc



nodul vechi
ce se destramă
mi-e sămânța dintr-o scamă



eu ziceam că-i ultimul
tu mi-ai zis:
privind îngerul înspre casă
Voiajul continuă



m-am trezit
cu gândul acesta
chiar în momentul în care
darul lui Humboldt
și jumătățile inegale
fac acolade și noduri
cu linia vieții






spune tu acum
ce de coincidențe


de restul
mă ocup eu
Voiaju-mi permite


știi și tu
de acum
carturile


pe cartea asta
dau toate nopțile mele


merită să vezi
de unde
acel
să fie







Constanța, 8 iunie, 2012



(cele două jumătăți inegale: 17:34
17: aniversarea noastră: http://www.youtube.com/watch?v=Em_QHd03N-Y
34: aniversarea lor: http://www.youtube.com/watch?v=AxkjHfOVrGA&feature=related