cafea cu frunze de mentă

aroma cafelei pe care ai făcut-o. m-am autoinvitat, deci.
ai tu un fel anume de a face iubirea indimenticabilă.

"în loc de inimă am doar un somn speriat"!

o poezie care exprimă, care trădează și care "dăunează" cititorului.

frumos, frumos...

Ottilia

tot ce stă în piciore în textul ăsta e : "în loc de inimă am doar un somn speriat
în care persistă un bărbat cu umbra tot mai grea", deși acel persistă mă face să persist în următoarea părere vis-a-vis de restul continutului - mediocru ( de mult nu întreb, de mult nu mai che, fug de cuvinte, beau cafea). mă gândesc totuși că dacă nu e reușită poezia, o fi de marcă bună cafeaua...

er.
picioare
nu mai chem

da, e o cafea deosebita, selecta. (Cand ai sti ce mult conteaza pentru mine parerea ta...)

îmi place genul ăsta de poezie care începe lent, literar vorbind, fără prea multă paradă metaforică și la final izbește. frumos finalul.

Interesanta punerea in scena a emotiilor. Pentru ca in somnul inimii totusi constientizezi umbra barbatului, as zice ca e un somn lucid, iar asta s-ar traduce pentru mine intr-un fel intr-o stare asumata. Poezia ta imi da impresia unui extras dintr-un gand mai lung, ca si cum ai smuls cateva stari de pe la mijlocul unui parcurs mental. Imi place.