Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
negrul de lalea este incomparabil de frumos și poate semnifica acel verso al vieții, roșul de trandafir este semn al iubirii nemuritoare, albul de ghiocel reprezintă (re)nașterea și speranța.
câte simboluri în câteva cuvinte delicate!
Pe textul:
„Flori și culori" de Dan Norea
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Cabina telefonică" de Laurențiu Orășanu
"cu el am împins lumina
am acoperit primul plâns",
"...la ultimul schit din sat
se insinua umbra unei patimi".
am citit cu plăcere.
Pe textul:
„mă joc pe alee" de cezara răducu
onorată,
Pe textul:
„Și vasele de croazieră se pot scufunda" de Ottilia Ardeleanu
RecomandatPe textul:
„poem cu o mamă" de Ottilia Ardeleanu
textele tale, unul și unul, m-au făcut să simt și mai tare realitatea zilei și să mărească regretul că anii se tot duc... purtând tot mai departe de noi, de prezent, copilăria...
normalitate zici?!
Pe textul:
„drumul normalității" de Any Tudoran
ne citim, ne citim...
Pe textul:
„la parter e un cabinet de boli interne" de Ottilia Ardeleanu
onorată.
Pe textul:
„Și vasele de croazieră se pot scufunda" de Ottilia Ardeleanu
Recomandatmulțumesc, Angela. contează să fim! (lumina ta este descoperitoare!)
Ottilia
Pe textul:
„pe unde-o mai umbla " de Ottilia Ardeleanu
"să nu-mi cumperi flori niciodată
să le furi"!
zău că femeia "cu fundul mare" n-are ce căuta în peisaj!
Pe textul:
„18 februarie - alchimie într-un mijloc de transport" de Lavinia Micula
că n-am oprit un strop
de înțelepciune" - este viața prea scurtă?! să fie, oare, asta explicația?! meditativ...
invocăm înțelepciunea cu înțelepciune!
Pe textul:
„omul din piatră" de Teodor Dume
adevărul este...
să spună cine știe!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„pe unde-o mai umbla " de Ottilia Ardeleanu
în orice caz, scrisul te ajută să te eliberezi, să depășești impasurile, să capeți forță...
numai bine și curaj!
cu drag,
Ottilia
Pe textul:
„Când moartea mă cuprinde" de Sonia Kalman
De îmbunătățitmă bucură mult popasul dumneavoastră în această pagină și felul în care o faceți, de fiecare dată.
onorată,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„pe unde-o mai umbla " de Ottilia Ardeleanu
și totuși, ceva este ros din inimă, limba sângerează și "ceasul se prelinge ghem de foc pe piept".
da, da, toate aceste întruchipări ale amurgului...
metaforă, imagine, trăire...
frumos, de la primul la ultimul vers!
Pe textul:
„amurg" de Valeriu D.G. Barbu
Pe textul:
„Pur și simplu" de Lavinia Micula
frumos rewind ("amintirile care te locuiesc invers")!
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„păcala făgețelului (XXI)" de Petruț Pârvescu
interesant finalul. eu îmi imaginasem altceva, o altă turnură. bună ideea și neinventată. îmi place ce citesc în această pagină. cursivitatea, trecerea de la un plan la altul, sărăcia de artificii, ceea ce acordă multă credibilitate.
atenție pe aici: "din persoana persoana periculoasă ", "nu se portivea cu realitățile " și "coloare"!
spor la scris!
Pe textul:
„Crima din Cartea de telefoane" de Tudose Dragos
așa de drag îmi e să citesc în siaj...
"chiar dacă toate acestea lipsesc
și-ar lipsi și fântâna
în inima mea
le găsesc pe toate" - în inimă se duc toate, din inimă izvorăsc toate.
m-a bucurat mult această lectură.
Pe textul:
„așa a fost să fie" de Ioan-Mircea Popovici
