Poezie
amurg
1 min lectură·
Mediu
în seara aceasta, umbră, închide-mi ușa și taci
Domnul este departe, ceru-i gumat, grău-i amar
apa-i femeie
și altă pâine nu am
ascut visul de muchia inimii
și nu știu
pulberea căzută de-i roasă din inimă sau din vis...
lacrima înzăpezește sub pleoapă
se scurge... pe umerii din care nu vor crește nicicând aripi
peretele dinspre mâine ține oglinda
cu melancolia lui Adam
mă cațăr pe rama ei lingând-o și limba-mi sângerează
mirosul de-aproape al visului pare a... tămâie jilavă
umbră, închide-mi ușa și taci
Domnu-i departe, ceasul se prelinge ghem de foc pe piept
și altă zi nu mai am
023.217
0
și totuși, ceva este ros din inimă, limba sângerează și "ceasul se prelinge ghem de foc pe piept".
da, da, toate aceste întruchipări ale amurgului...
metaforă, imagine, trăire...
frumos, de la primul la ultimul vers!