Flori și culori

multă culoare aici:
negrul de lalea este incomparabil de frumos și poate semnifica acel verso al vieții, roșul de trandafir este semn al iubirii nemuritoare, albul de ghiocel reprezintă (re)nașterea și speranța.

câte simboluri în câteva cuvinte delicate!

...pe care un observator superficial le-ar pierde din vedere: sângele, ofrandă pentru cea dragă și ghiocelul, pierdut în imensitatea omătului. Laleaua neagră e însuși soarele probabi, care și el poate fi dăruit iubitei, dacă momentul e cel potrivit.

Adaug ceva la temă, cu permisiunea autorului

drum spre pădure -
prin lanul plin de maci
Scufița Roșie

Ottilia, ai dreptate, cele trei culori sunt esențiale, ele sunt cele care exprimă puritatea, dragostea și moartea. Nu degeaba a scris Stendhal "Roșu și negru", dar și "Roșu și alb".

Dar, Nelu, și tu ai dreptate. Haikuurile se vor mai mult decât niște simboluri ale unor culori. Cel mai reușit mi se pare al doilea - am avut în minte sacrificiul neștiut pentru dragoste și frumos.
Îmi place completarea ta, scufița roșie pare aproape un costum de camuflaj în lanul plin de maci.

ai dat totul în primul haiku și ți-a reușit. ai o imagine complexă acolo. ideea cu ciobul afumat nu e rea deloc și inedită în poemul haiku. nu se folosește des. la al doilea poem aveai nevoie de roșu acolo ca să nu se vadă picătura, dar mie sîngele în poemul haiku nu îmi place. ultimul poem foarte drăgălaș. felicitări pentru titlu. aici sînt și flori și culori.


cu prietenie, bia

Bia, ordinea mea e diferită. Nici mie nu-mi place sângele, dar aici nu e vorba de suferință sau de o rană, ci de o biată picătură datorată unui țep de pe coada trandafirului. Ce am vrut să subliniez este faptul că în anumite momente, poți aduce o ofrandă, mascând micul sacrificiu adus pentru obținerea ei.

La primul poem, cel cu laleaua neagră, juxtapunerea celor două planuri e cam ambiguă. Ultimul e delicat, așa cum zici, dar cam debil, după părerea mea.

Mulțam pentru vizită.