Ottilia Ardeleanu

felul protector în care te așezi în raport cu lumea, faptul că îi primești înlăuntru atâta timp cât în afară se atentează la liniște. bună ideea și continuarea acesteia, în care "oamenii intră în amintirea celuilalt lăsând o poveste". atmosfera din afară este una de rece!

simțământ mare într-un text mic din punct de vedere al întinderii.
destul de puternic aici: "mă doare zăbala fiecărui cal", de fapt, suficient pentru a intra în stare.
mi-a plăcut.

sunt multe grupaje bune în textul tău, nu știu dacă erau necesare separatoarele.
remarc unul dintre cele mai expresive pentru mine:
"în timp ce înaintăm pe sănii ca în fotografiile vechi
ascunse în mințile noastre, în care ne-am construit
alter –ego-urile ca pe niște case cu acoperișuri stricate.".

nespus pentru oprirea pe textul acesta pentru rememorare și redeșteptare de nostalgii.

felicitări, Mihaela, mă bucur să te aflu printre cei din primele rânduri.
succes în continuare!

de prezența voastră, aici și acolo, și de performanța voastră, dragi agoniști!

Alexandra, felicitări, ocupi un loc foarte bun!

Gabriel, felicitări, iată aceeași notă ca și Alexandra, bravo și ție!

Laurențiu, mare surpriză pentru mine să te găsesc aici, în pagina mea, și acolo în concurs, la poezie. Felicitări, în primul rând, pentru premiul de la secțiunea Epigramă!
Oprirea la 101 nu a fost întâmplătoare (și nu vreau să pară ca primul picat sub linie :) - asta ca să intru un pic în lumea voastră, a epigramiștilor), ci intenționată, fiindcă ți-am văzut numele și mi s-a părut de remarcat, și la această secțiune, un om foarte performant în epigramă. De fapt, Laurențiu, tu ocupi un loc mult mai în față, 24, (așa după cum Alexandra și Gabriel se situează pe poziția 8) dacă ținem cont numai de media obținută, ceea ce mi se pare mai mult decât bine.
neținând cont de cele spuse anterior, puteai fi foarte bine pe locul 100, dacă afișarea nu s-ar fi făcut în ordine alfabetică :). deci, am vrut să merg până la 101 inclusiv, din motive întemeiate...
Așa încât, felicitări!


Felicitări celor de pe podium, felicitări tuturor celor pe care îi știu de pe aici sau din alte zone literare și succes pe mai departe!

gingășie în doar câteva cuvinte. parfumul lor este inimitabil!
un mic flacon poetic.

această "distanță" până dincolo de zborul păsărilor!
dureros este cu ceea ce rămâi din esența primului vers. poate că fiecare avem o altă "apă de citit" pentru odihna cea din urmă sau poate că este aceeași apă, cum spui tu, Florian Stoian-Silișteanu, din care ni se citește fiecăruia - și este îndeajuns, nu este loc de înghesuială-, atunci când va fi momentul.
și ca o prezicere spui tu: " înmulțiți de câte ori v-a fost sete cu felul in care ați fost insetați si puneți păsări la poartă ...".
nu este drept, așa spun și eu, dar ce mai este drept pe lumea asta?!
m-a impresionat acest "offf".

mi-a plăcut tonul calm în care exprimați un greu de pe suflet. o respirație care pare susținută dinafară. de alții. de la mic la mare, de la foarte apropiați la cei aparent lipsiți de importanță pentru sine. am remarcat un final surprinzător, și anume acest vers "locuiesc între oameni de treabă.", având urmarea la care nu mă așteptam, dar care sporește valoarea acestuia.

mi-a plăcut mult.

păi trebuia oricum să se topească ceva, iar în lipsă de zăpadă...
da, domnule Ruse, efectele astea...
primul vers este cel mai... încins!

de stele, ce poate fi mai frumos decât această dovadă de iubire din partea unui astronom?!

cuvinte desăvârșite. un buchet de cuvinte pe care l-am descoperit la geamul tău, Silvia!

"asediat" de "târziu", dar niciodată nu e târziu pentru poezie!
mi-a plăcut această "confesiune".

ce poate fi mai bun decât să înfrângi, tocmai folosindu-te de ea, ideea aceea de NE (fericire, mulțumire, echilibrare...) prin opusul ei?!

deficitar la ritm, în primul rând, textul tău.
revezi și aici: "Sinfonie colorată în păsăresc ciripit"; " mierea din figure".

din punct de vedere al ideii, cred că ai reușit să redai sensul din titlu, folosindu-te de opoziția dintre "Târg de negre vechituri", "Ciori ce croncăneau aiurea","Mierle slugi cu a poftei bârfă" cu "Veselă să ciripească o pasăre fermecată".

textul mai trebuie lucrat, însă.

versurile m-au atras, am reacționat în felul meu. am fost în starea Tangerine Tango și nu mi-a părut deloc rău. te felicit!

să spui, Raul, în legătură cu aceste... "culorile neamului".
totuși, eu zic așa: let it be! ok?!

mulțumesc pentru prezență și opinie.

Eugenia, pentru inserarea copertei și pentru recomandare.

numai adevăr dar cât din el este cristal?

se moare mai repede din indiferență, cred, pentru că pentru ea nu prea există remediu.

și despre ce echilibru vorbești tu, aici? și despre ce uși deschise?

bine, totuși, că scrisoarea e... întredeschisă...

da, ai spus în felul tău despre adevăr. mă alătur cu adevărul meu.

de afect poemul tău, Laura. o conduită lină și dureroasă, ca o poveste foarte gravă pe care ai spus-o la marginea Crișului.

bine ai revenit!

Liviu, mulțumesc mult pentru empatie și aprecieri.

Marin, poemul își propune (sau ar trebui?!) să sugereze o stare de insatisfacție, de disconfort, de revoltă, de mâhnire, de lehamite, de trist adevăr...
Am chibzuit în așa fel amănuntul acesta neplăcut ca tocmai folosindu-mă de el să pot ajunge la starea intenționată. "Culorile neamului" parcă nu ar fi sunat prea realist și nici altcumva, nu ar fi avut aceeași rezonanță, mai mult ca sigur. Apreciez faptul că ai spus. Mulțumesc frumos.

Onorată,