Poezie
noiembrie în turlele cu ceas
1 min lectură·
Mediu
îmi frec coatele de frunze să alung rugina
ce mocnește
înainte de venirea iernii în oraș
oglindindu-mi astfel
sufletul ce-i încă
visător când amorțit când pătimaș
îmi turtesc mai tare de vitralii nasul
când rafala dezgolește-o coapsă de femeie
sunt Ucigă-L Toaca! doar vecernia îmi stinge
huruitul lanțului de care-n loc de cruce
fiindcă nu votez am atârnat o cheie
bate vântul bate ploaia oamenii se bat
pe-un ciolan ajuns în scurtă vreme hârcă
limba clopotelor nu o mai vorbește nimeni
ceasurile au rămas în urmă să le potrivească
nimeni nu coboară nici nu urcă
în curând zăpezile vor vărui urâtul
(înger, îngerașul meu, tu ești român?!
a răspuns?! mi s-a părut...) doar bate vântul
nu mă pot împotrivi să îl îngân
023.210
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “noiembrie în turlele cu ceas.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14059810/noiembrie-in-turlele-cu-ceasComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMprimul care a bătut toaca, Ottilia, a fost Noe; să spunem că, deși lemnul e simplu și nu poate fi modelat prin bătaie, el modelează sufletul; și săvârșește acest lucru nu tăinuit, ci jucând rolul de "înaintemergător al slujbelor".
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
0
este atât de expresiv redată o stare deprimantă indusă nu de vreme, ci de vremuri!
și atât de sugestivă, raportat la situația politică actuală: "(înger, îngerașul meu, tu ești român?!", încât rămân la părerea mea: aici citesc Poezie Inteligentă!