OAOttilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Năvodari
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Silvia știe să-și trăiască propriile cuvinte:
"sângele meu prin sângele tău,
aceștia sunt fiorii,", de prea multă feminitate și în același timp de prea multă forță de exprimare.
Silvia ne trimite "o carte de la Dumnezeu" în care dăm peste plinătatea cuvintelor.
Lansare cu succes!
"sângele meu prin sângele tău,
aceștia sunt fiorii,", de prea multă feminitate și în același timp de prea multă forță de exprimare.
Silvia ne trimite "o carte de la Dumnezeu" în care dăm peste plinătatea cuvintelor.
Lansare cu succes!
Pe textul:
„Lansare de carte - Dramaturgia lucioaselor funii" de Silvia Goteanschii
Recomandat0 suflu
Contexto să mai scriu. am multe de spus încă.
mereu plăcut surprinsă de interveția ta, George Pașa.
mereu plăcut surprinsă de interveția ta, George Pașa.
Pe textul:
„O mare de maci" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextde lumină, nici măcar cuvintele nespuse, praful de pe uitare ori tăcerea care nu eliberează nemulțumirile ființei...
mi-a plăcut mult alăturarea tăcerii la cuvânt și imagine, semn că-i place să se bizuie pe ceva ori cineva. chiar și ei!
mi-a plăcut mult alăturarea tăcerii la cuvânt și imagine, semn că-i place să se bizuie pe ceva ori cineva. chiar și ei!
Pe textul:
„Tăceri" de Cristina Rusu
0 suflu
Contextviteaz aș putea spune. totul, totul, totul "sub palma lui Dumnezeu". Caesar, ce să mai. atât și suficient! și mi-a plăcut. punct! chiar și cum ai folosit punctuația...
Pe textul:
„Dansul pe lună" de dorin cozan
Recomandat0 suflu
Contextdomnule Ștefan-Cornel Rodean. la cât mai multe apariții editoriale!
Pe textul:
„"Luptător pe frontul epigramei" - Ștefan-Cornel Rodean" de Eugenia Reiter
Recomandat0 suflu
Contexteste adevărat. prețul îl punem noi. dar noi suntem atât de mulți... intrăm în teoria relativității...
ceea cea ai scris tu este permaneta noastră preocupare, căutare, filozofare, resemnare, condiție umană.
când (ne) vom gândi, oare, spiritual cum stau lucrurile și cât mai avem de investigat și remediat până la însănătoșirea mental-trupească?!
mi-a făcut plăcere să lecturez.
ceea cea ai scris tu este permaneta noastră preocupare, căutare, filozofare, resemnare, condiție umană.
când (ne) vom gândi, oare, spiritual cum stau lucrurile și cât mai avem de investigat și remediat până la însănătoșirea mental-trupească?!
mi-a făcut plăcere să lecturez.
Pe textul:
„mercantile" de Maria Gheorghe
0 suflu
Contextalternanțele astea între bine și rău, între liniște și neliniște, între dulce și amar. viața - așa cum este ea, din "ace și bolduri", dar și din bomboane. foarte bine reușești să redai sentimentul de inconstanță. îndepărtarea dintre ființe și suflete; risipa calmului și armoniei printr-o ceartă, întâmpinarea fără prea mare bucurie transpusă prin cântecul răgușit, un pom de sărbătoare contrastând cu nimicul dimprejur, căldura anemică a soarelui interior zugrăvită prin dezordinea creată de imaginea unui papuc ici și unul colo.
tu știi foarte bine să descrii viața din acel "acasă" fiindcă debordezi de sensibilitate.
tu știi foarte bine să descrii viața din acel "acasă" fiindcă debordezi de sensibilitate.
Pe textul:
„viața acasă" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextTeo, întâmplarea de aici este ochi de câine...
alte cuvinte sunt de prisos.
onorată de semnul lăsat în această pagină.
alte cuvinte sunt de prisos.
onorată de semnul lăsat în această pagină.
Pe textul:
„ochi de câine albastru " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextam citit prima dată acest titlu, m-a impresionat. am zis: uite o poezie din câteva cuvinte!
este foarte adevărat că nimic din răul care se întâmplă în jurul nostru nu are termen de comparație cu "tăcerea unui prieten", iar echivalentul acesteia l-ai deconspirat chiar tu.
ultima strofă este poezia din poezie!
cu plăcerea lecturii,
este foarte adevărat că nimic din răul care se întâmplă în jurul nostru nu are termen de comparație cu "tăcerea unui prieten", iar echivalentul acesteia l-ai deconspirat chiar tu.
ultima strofă este poezia din poezie!
cu plăcerea lecturii,
Pe textul:
„tăcerea unui prieten, un început de moarte" de Veronica Pavel Lerner
0 suflu
Contextfericire nu se poate vorbi decât atunci când te afli pe partea opusă ei.
trebuie să ne considerăm fericiți pentru tot ceea ce suntem, dăruim, facem, avem..., nu pentru ce nu.
și există o calitate a poeziei acesteia, exprimată chiar aici: "la fericire se poate numai și numai renunța".
nu pot să spun decât că mi-a plăcut maniera în care te-ai exprimat despre partea frumoasă, generoasă a vieții și față de care, în proporție exagerat de mare, oamenii sunt orbi...
mi-a plăcut cum și unde ai încadrat fericirea și că ne-ai lăsat libertatea să ne alegem partea pe care să ne așezăm pentru a fi cu ea, pentru ea și despre ea.
trebuie să ne considerăm fericiți pentru tot ceea ce suntem, dăruim, facem, avem..., nu pentru ce nu.
și există o calitate a poeziei acesteia, exprimată chiar aici: "la fericire se poate numai și numai renunța".
nu pot să spun decât că mi-a plăcut maniera în care te-ai exprimat despre partea frumoasă, generoasă a vieții și față de care, în proporție exagerat de mare, oamenii sunt orbi...
mi-a plăcut cum și unde ai încadrat fericirea și că ne-ai lăsat libertatea să ne alegem partea pe care să ne așezăm pentru a fi cu ea, pentru ea și despre ea.
Pe textul:
„Despre fericire" de Adrian A. Agheorghesei
0 suflu
Contextscris pe muzică de jazz, într-un recital de pian la patru mâini. mi-a plăcut ironia primului vers, pe care eu l-am citit și așa: "(un bilet) doar dus este epitaf"! - subliniez partea neîncadrată între paranteze. și mi-a plăcut adâncimea exprimării.
poezia ta este ca o barcă legănându-se între două ape: una liniștită care conferă mulțumirea sufletească provenită din relația cu ființele dragi pentru care grija se manifestă permanent, cealaltă cu teama lăsării în urmă a lucrurilor plăcute: copilărie, tinerețe, oameni dragi, preocupări, studiu, scris etc, oglindind amintiri tot mai îndepărtate.
deosebită și ultima strofă în care găsesc din nou o notă de ironie în primul vers, și în special ultimele două versuri în care nuanțezi, așa cum și virgulele au rostul lor în fraze, atunci când citim în propriile căutări, cunoașteri, dureri, bucurii, în tot ce înseamnă viață.
un text deosebit!
poezia ta este ca o barcă legănându-se între două ape: una liniștită care conferă mulțumirea sufletească provenită din relația cu ființele dragi pentru care grija se manifestă permanent, cealaltă cu teama lăsării în urmă a lucrurilor plăcute: copilărie, tinerețe, oameni dragi, preocupări, studiu, scris etc, oglindind amintiri tot mai îndepărtate.
deosebită și ultima strofă în care găsesc din nou o notă de ironie în primul vers, și în special ultimele două versuri în care nuanțezi, așa cum și virgulele au rostul lor în fraze, atunci când citim în propriile căutări, cunoașteri, dureri, bucurii, în tot ce înseamnă viață.
un text deosebit!
Pe textul:
„la patru mâini" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextadevăratul moment în care ea se dezlănțuie și nu mai ai timp să spui nimic, îngheți în mrejele ei de "iederă carnivoră" care "te ucide" și abia atunci poate spune că te iubește. foarte intensă prima strofă, în plină acțiune. apoi camera comută spre restul, fără importanță, considerat cumva cadrul de desfășurare. de reținut versul acesta: "nu te voi iubi decât după ce te voi ucide" care creează atmosfera - oricâte stări: așteptare, curiozitate, dorință, fior...
felicitări!
felicitări!
Pe textul:
„La un espresso" de Simion Cozmescu
Recomandat0 suflu
Contextinstabilitate, țunami și profeții am citit cumva într-o tăcere apăsătoare, fiindcă mi se pare de un mare exemplu de umilință să treci printr-o perioadă catastrofală cu un curaj de necrezut. în câteva cuvinte ai reușit să descrii moartea unei relații, cu calmul celui care privește de undeva de departe cataclismul.
de la sfânt ("exemplul umilinței") la păcătos (cel cu toane) nu e decât un pas...
iar felul acesta neînzorzonat de expresie chiar mi-a plăcut!
de la sfânt ("exemplul umilinței") la păcătos (cel cu toane) nu e decât un pas...
iar felul acesta neînzorzonat de expresie chiar mi-a plăcut!
Pe textul:
„de exemplu" de Andu Moldovan
0 suflu
Contextcu implicații mitilogice. mi-a plăcut întreaga stare de lucruri care conduce, sugestiv în ultima strofă,la Oedip (vezi în text: "Oepid"). la întreaga poveste a personajulul mitic.
când am început să citesc poezia ta, am exclamat în gând: a, o fi ceva cu Emilian de scrie clasic! dar nu e rău... pe urmă am văzut și data. felicitări!
când am început să citesc poezia ta, am exclamat în gând: a, o fi ceva cu Emilian de scrie clasic! dar nu e rău... pe urmă am văzut și data. felicitări!
Pe textul:
„la micul dejun" de emilian valeriu pal
0 suflu
Contextmulțumesc fiindcă ai deschis o ușă. stai și ia de ascultă :)!
Pe textul:
„cimitirul" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextîmi place cum știi tu să operezi în poezie. modul ferm în care ții bisturiul, deși pare că o faci în joacă.
Pe textul:
„nușa " de Any Tudoran
0 suflu
Contextaceasta felină arată ca o albastră de rusia. simandicoasă, cu aere de prințesă, de muză absolut fermecătoare și mai ales egoistă, ai făcut bine că ai cedat...
Pe textul:
„Cedez..." de Stefan Michailovich
Recomandat0 suflu
ContextMihaela, mă bucur că simți acest text ca pe un dar. în fapt, tot un dar - însoțit de urări - consider și eu semnul tău de lectură. și mulțumesc.
Pace și Lumină în suflet și în casă!
Pace și Lumină în suflet și în casă!
Pe textul:
„Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextpt: mă bucură foarte mult reacția copilului cel mare; mă întreb și eu de ce nu ne mai lăsăm fermecați! orbirea, de cele mai multe ori, nu este fiziologică.
mulțumesc pentru cuvinte.
Teo: singurul lucru curat care mai rămâne în om este copilul din el. interesant că el, copilul, îi și dă elanul care aparent aparține unui om matur. mă bucur nespus că aceste cuvinte unite să creeze un text cu și despre copilărie au ajuns așa de frumos la tine încât să merite o lumină de înviere a copilăriei.
mulțumesc frumos!
mulțumesc pentru cuvinte.
Teo: singurul lucru curat care mai rămâne în om este copilul din el. interesant că el, copilul, îi și dă elanul care aparent aparține unui om matur. mă bucur nespus că aceste cuvinte unite să creeze un text cu și despre copilărie au ajuns așa de frumos la tine încât să merite o lumină de înviere a copilăriei.
mulțumesc frumos!
Pe textul:
„Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextdomnule Tomescu, mă bucur că textul a ajuns aproape de dumneavoastră.
vă urez și eu: Lumină și Pace întru Învierea Spiritului Copilăriei!
vă urez și eu: Lumină și Pace întru Învierea Spiritului Copilăriei!
Pe textul:
„Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context