sărut

Poemul tău, dragă Tyly, este scurt, concentrat și vizual, cu o intensitate tăcută care funcționează foarte bine în spațiul minimalist.Metafora roților care „se întorc în același loc” e simplă și puternică. Sugerează repetitivitate, ciclicitate, poate chiar destinul sau reluarea unui parcurs afectiv.„Curba infinitului” + „se înnoadă cercurile” evocă subtil ideea de iubire care revine, un punct de întâlnire mereu reînnoit. E o imagine frumoasă, aproape filozofică.Spui mult cu foarte puține cuvinte. Poezia respiră, e neforțată, are claritate. Aaaaaa am o idee, ce parere ai ? Corespondență poetică – aproape un haiku emoțional în două voci. :)

Ottilia Ardeleanu – sărut
roțile se întorc
în același loc
ne întâlnim
pe curba infinitului
unde se înnoadă
cercurile

pedalăm
fără oprire
până ne atingem
frunte cu frunte
nas cu nas
buze cu buze

Erika Eugenia Keller – pe marginea ta
(răspuns la „sărut”)

tu vii rotund,
eu ajung cu muchii încordate.

tu pedalezi ca spre acasă,
eu doar încerc
să nu mă rătăcesc de mine.

frunte cu frunte —
prea aproape
de gândurile pe care nu le pot îmblânzi.

îți las buzele să mă atingă,
dar în mine,
încă dau înapoi din pedale.

mulțumesc pentru empatie și pentru varianta ta, ca răspuns la ceea ce am scris.
numai bine!

pentru recomandare.

Gela, așa este, imaginea e brâncușiană, iar sărutul în sine esență.

ai reusit o constructie pe cat de simpla pe atat de frumoasa!

Doru, pentru trecere, semn și simțire.