Poezie
spectral
1 min lectură·
Mediu
am un cod genetic foarte colorat când e vorba de tine
fiecare nuanță e pregătită pentru o literă
toate la un loc formează această metaforă pe care n-o rostesc
privesc tabloul în plenitudinea lui
și cred că fără artă nu aș putea trăi
chiar de-aș avea un alfabet impecabil al simțurilor
cordonul genetic sintetizează informația în acest spectru pe care
nu știu din ce parte să-l privesc
de oriunde ar fi mi-apari tu cu zâmbetul acela plin de speranță
nu voi spune mai mult tușele vorbesc de la sine
061.184
0
reuşit prin imagini şi sens...
Felicitări!