Poezie
alb
1 min lectură·
Mediu
miroase a ziduri de zăpadă
ridicate cu mâinile până la îngheț
lumina din lămpi se împrăștie derutată
umbrele mele sunt singure
încerc să le vorbesc
ele își schimbă forma de emoție
copacii par o imitație de promoroacă
imaginar le pun globuri colorate
e altă atmosferă
tristețea s-a dat deoparte
un moș trece arcuit
roșu-n obraji cu haine vechi
nu-mi vine să cânt ho ho ho
e prea devreme pentru lumea asta care
fură fericirea din case din inimi
din cuvintele mele
înălțate ca un perete de zăpadă
steaua totuși coboară pe horn
031198
0
,,e prea devreme pentru lumea asta...
Eu cred că a fost rău, sau mai rău și în vremile din urmă...
Oricum am lecturat cu plăcere această temă aruncată la fileul contemporan al generațiilor!