dănțuire

superbă expunere clasică,
mai ai de lucrat puţin la metru...

Metrul e totuşi la locul lui...

Îmi place tema pe care o abordezi,
parcă te aduce aproape de mine...

mai scriu câteodată și așa. Preferința mea este versul liber, alb, al simțurilor...
Îți mulțumesc pentru popas și cuvinte.

vezi slujba frunzelor se ține
zac trist cu toamna peste mine
tras peste ochi până spre creștet
parfum ti-l ispir si vested

se-aude toaca-n suflu-mi cioburi
un vânt smintit se dă-n scrancioburi
cad psalmii triști se scurg himerici
printre ferestre de biserici

mai palpai, sumbru-al diminetii
cand latra-n mine goi peretii
ca o lumină mortuară
topită-n ceața de afară?

în car de stele trece toamna
cu poalele prinse trist, de-a valma
își cară sufletul povară
plin de nădufuri de-astă-vară

si slujbele de pomenire
pentru momente de iubire
se-ngroapa singure in dune
de-ar face toamna o minune...

dar timpul urla stramb, caineste
cad frunzele si mor prosteste
se-nvarte-n iureș roata vieții
cat joaca braul exegeții

primei strofe îi “reproșez” că nu și-a pus un strop de tinerețe fără bătrânețe

dar ne dă speranțe finalul (adică vom găsii comoara ascunsă de bătrânul timp) căci, dacă roata vieții e, vom găsi cale să o rostogolim cum dorim


frumoasă imaginea,
o complicitate între nostalgie, realitatea pe care nu o putem fenta, asumarea până la pocăință

găsi*

domnule Stănică, mă bucur de empatie.

Varianta propusă de Florin Rădulescu-Rudy este splendidă. De două ori mai bună decât textul poetic originar. Asta nu înseamnă că nu-i bun textul tău, Otilia Ardeleanu. Nu sună bine unele versuri, din punctul de vedere al ritmului. De exemplu: "cu poalele prinse de-a valma" față de primul vers al strofe. Unele versuri au măsură diferită. Nu trebuie urmărit obișnuitul. Ci insolitul existenței. Versurile clasice constrâng dest de mult. Tot mai bine e să ne întoarcem la versurile albe. Abaterile din drum sunt și ele totuși ceva.

mulțumesc, Rudy, pentru varianta propusă, este dichisită!

domnule Irinel Georgescu, recunosc faptul că varianta lui Rudy e mai bună, eu nu am exercițiul său în materie de poezie cu formă fixă. versificația este un lucru delicat. iar subiectul trebuie a fi în aceeași măsură de valoros. mă bucur că ați spus.

eu m-as feri sa compar cele doua variante, sunt un perfectionist, am incercat doar sa arat viziunea mea asupra poeziei tale, oricum ramane a ta, cu sau fara interventia mea asupra textului.

Kiss your hands,
Rudy

că fiecăruia îi aparține propriul text. se știe dintotdeauna că orice text bun, foarte bun sau mai puțin bun poate duce la îțirea unui alt text mai bun, mult mai bun sau nu neapărat.
Rudy, mulțumesc încă o dată. da, dintr-o astfel de intervenție se poate învăța!