Uneori mă întreb ce e cuvântul

citeam aseara cu un prieten din geo bogza, citeam o anumita poezie care este despre tacere. poaeyie puternica, violenta chiar. asta apropo de anumite obsesii ale celui ce scrie (si care mai e si poet, pe deasupra). sau, cum spunea un alt poet, ca scrie pentru a scoate tacere din vorbe.

in fine, ce voiam sa spun, ottilia, referitor la textul tau de aici, este ca nu emana suficienta implicare, nu are tonul si nici intensitatea unei lupte, nici resemnarea unei detasari (ca implicare rasturnata). ar fi diverse ajustari care l ar putea ajuta.

dar asta e alta poveste.

desigur, nu există termeni de comparație cu autorul din care ai citit. da, eu exersez, nu mă ridic la ranguri. dar, am un prieten (,) cel puțin: cuvântul.

îți mulțumesc pentru implicarea ta pe care o apreciez, ca de fiecare dată.

numai bine!

Ottilia

nici nu comparam, pur si simplu mi am amintit de acel moment de aseara.

si e o tema f grea de abordat, cuvantul.

de asta spuneam ca pentru a emana ceva puternic (cand puterea nu ia doar chipul fortei, poate fi ceva bland, dar puternic), ar merita niste ajustari. in genere, scuturarea de explicatie... pentru ca explicatia, aici, da aerul unei lectii de la scoala. si e pacat, cat timp ai avut curajul sa abordezi tema asta grea.

o temă grea, de abordare grea. voi încerca acea scuturare de care spui și sper să devină mai puternică. mă bazez tot pe cuvânt. uneori, el este singurul care îmi arată drumul, deci... implicit explicit!

inceput a fost cuvantul" deci ne e net anterior si superior. Parerea mea e ca poemul tau este o adevarata biblie(chiar are cuvinte de acolo: "nevrednic", "chezasie") si nici nu se pune problema de a scoate tacerea din vorbe ci de a face ceea ce tu reusesti cu prisosinta si anume de a scoate vorbe din tacere. Daca altadata scriai poate cu nonsalanta poeme "vaporoase" acesta este chiar un asediu "ataca din curajul de a nu fi" si are dupa parerea mea o incarcatura existentiala covarsitoare cel putin asta este impresia ce m-a marcat in urma lecturii. O creatie cladita pe fermitatea celui mai de nezdruncinat simbol "cuvantul". Garanteaza cu toata convingerea pe el si nimeni nu o sa te conteste (sunt doar mirat de reactia cu care a fost primit in primul comentariu). Cu aceeasi admiratie!
Valentin

mulțumesc pentru trecere și pentru cuvinte, pentru constanța citirii acestei pagini deschise.

pertinenta definitie, pe ici pe colo surpriny[toare...are si umor!
ma gandesc la alte definitii. Ca tema ma gandesc la "gand", daca cuvantul e acustic, gandul cum o fi?
o tema cu multiple valente, mai trec cu placere, Diana Slavu

pe cuvânt, mă bucură că ți-a dat de gândit această "definiție" și te mai aștept la masa cuvintelor!

Ottilia

Eu aș spune că "personajul" acesta ocupă locul întâi atât în viața socială a omului cât și în cea interioară! Aș zice că subiectul "cuvânt" este "axis mundi" în jurul căruia se concentrează întreaga minune a vieții! Cuvântul care-ți construiește "imperiu în liniște regală" nu numai că nu te "contestă" ci te slujește cu credință!
Cu stimă și prietenie, Maria

fără să ne ținem de cuvânt?!

mulțumesc, Maria.