un fel de iarnă

e o altfel de iarnă, ottilia.
îmi place cum ai risipit fulgii peste lucrurile care dor.

cu sinceritate,
teodor dume,

mulțumesc, Teodor Dume, pentru prezență și comentariul pertinent.

Ottilia Ardeleanu

e foarte bine construită ultima strofă - într-un fel apare
un moș
cu felinarul
făcându-și drum
spre locul unde
se dă în mintea copiilor - e, poate, cea mai sugestivă imagine lirică a unui moș crăciun venind; un moș crăciun, fără costumație și cât se poate de adevărat. atâta, cât de reală poate fi o poveste în mintea unui copil.

mulțumesc, Silvia, pentru popas și comentariu.
de fapt, tot traseul de cuvinte a fost pentru a ajunge la un astfel de moș...

Ottilia

intentia ludica e evidenta (ninge-funingine, oameni inghetati in parcuri - as fi pus si in statii RATB, omniprezentele camere video - ochii de sticla, marea cu alunecatoarele strazi in deriva, crapa - de ger - geamurile, mos Craciun care da in mintea copiilor - cu bomboane, as fi adaugat, etc). dar parca-i lipseste ceva.
si titlul - decodeaza totul prea din start.

\"locul unde se da in mintea copiilor\" - e o metafora extrem de reusita a unui \"fel\" de zile de iarna. Concizia si ludicul reusesc, in mod surprinzator, sa nu se excluda.
Dincolo de laudele care, insa, s-ar putea sa nu-ti foloseasca decat putin spre deloc, aduc si cateva observatii.
omul de zapada inghetat e o imagine obosita, la fel ca si imaginea de pastel a gerului batand cu pumnii in geamuri. Personificarea, in felul asta, a gerului nu mai tine.
Sigestia mea este sa devii putin mai violenta in poezie. Frumusetea sa naste in contrast. mi-ar fi placut daca ai fi alcatuit tot acest scenariu, ca sa lasi, in el, sa se intample ceva nemaiintalnit. De ce sa nu moara un om, in parc? De ce sa nu fie un copil inghetat? DE exemplu. In felul asta, totul ar prinde, dintr-o data, alta viata. Cred ca - si e numai o sugestie - trebuie sa ai mai mult curaj, in poezie, si sa iti ingaduiesti lucruri care sa te surprinda si pe tine. Iar pentu ca atmosfera feerica a fost deja de mii de ori suprinsa magistral de romantici si de expresionisti, etc., singurul fel in care ti-o mai poti ingadui, este sa o fracturezi, sa o faci sa explodeze sub presiunea straniului/grotescului/insolitului/

Radu Ștefănescu, mă onorează trecerea ta prin această pagină și îți mulțumesc.
Tu ai dreptate, ar fi putut fi și stațiile cu “decorurile” lor și bomboane și … alte “jucării”. Titlul este anume ales și nu decodifică, doar sugerează. Probabil că ar lipsi ceva dacă nu și-ar face apariția personajul principal.

Paul Sandu, bun venit în această pagină!
Mulțumesc, deopotrivă, pentru părerile pro și contra.
Eu spun: chiar iarna este ceva obositor, și-atunci, lucrurile “obosite” nu au cum să lipsească. Cred că acolo, cu “om”ul, trebuie interpretat un pic altfel. Oricum, ceea ce-mi sugerezi nu-mi e străin, poate doar … nu la îndemână. Voi ține cont de acestea.

Vă mulțumesc, încă o dată.

Ottilia Ardeleanu

o scriere înfrigurată, cu străzi alunecoase și geamuri înghețate, plus imaginea sugestivă a omului de zăpadă înghețat, și mai apoi, imaginea moșului care schimbă cu lumina felinarului, lumina poemului

chiar mă întrebam cum e iarna la Năvodari :)
cu drag,

Ștefy.

mulțumesc pentru trecere și comentariu. brr! cam asta e...

numai bine,

Ottilia

se dă frumos în mintea copiilor. Și e dă bine. Felicitări pentru pragul serbării! Și reacții pe măsură!

oarecum se dă în mintea copiilor. acolo, însă...
mulțumesc pentru prezență.

Ottilia Ardeleanu