Oancea Sorin

Azi pe la prânz umbra ta va seduce oalele fierb ceai acum doar azi dar mai târziu pe o plută formată de covor voi păși țanțoș cărarea de puf îmi va încrusta urmele sedusă și ea Dragă nu te

jar pe tavă! la mândruța mea îndată azi sunt un basm lumea e o stare nouă legea murgului galop dar nu fug! nu în fum nechează două inimi încurcate la mulți ani

Îmi caut umbrele în suflet pe planeta amuțită de efemeritate, mai aproape de originea uitată în promisiunile de om neghiob către o oglindă vicleană și rece... Sunt un poet neglijat de lume la

Poetry served cold and tasty o mores o tempora o arbore dor în coajă uscată une armoire et dos esqueletos de durere sugrumați de o zi lungă cât palma încleștată în umbra clanței A skeleton

Acum te plimbi pe balustradă, zoomorf, un porumbel alb, încălțat. Te pregătești să-ți desfaci aripile și să simți cum e să nu mai fii om. Poate că saltul nu-ți va fi de ajuns? Va fi

1. să ne urcăm în ciori spre zările calde cu noaptea-n cap înfometați de marea artă trecuta artă prea-greaua artă din care a mai rămas să ne urcăm în ciori să rupem mormintele

În țara lu' batistă pe țambal eu mă sufoc între corzi întinse de sârmă împletită și mă străbate mângâierea ciocănelului ritmat al bodegii... Eu sunt tritonul în sec din tine când se scurge încă

poate că există un noi-eu și un noi-tu Prometeul de trupuri sau sfâșiat de zei o lumină pulsând vag spre soare și nimic mai interesant decât prietenia o pâine cu aluat cojit de dogoare undeva

Secera și ciocanul mi-au îndoit banul... l-au pătat cu zale, ca din el să vie noua românie... din larg de latin, insulă-n vecini... din larg de doinire, zare cu durere între ghimpi de sare urmă

Portul a rămas gol, și, rece; pe uscat trec muște locvace, pufăiesc, ritmat, din conace. Marinarii dispar, în amurg, cu aureola de burg. Valuri de griji se scurg. O să murim?!; strigă un

Ambele brațe ale vulturului știu cum se deschid ochii Ambele picioare ale șarpelui știu unde să deschidă ochii Ambele trupuri ale stafiei știu ce nu simt ochii Doar al treilea trup al

S-au găsit inimi blindate la matineu. Mașină de gloanțe oarbe la capătul holului. Pe pereți erau desene cu zei înghețați. Mi-am pus mâna la ochi, era mai mult decât știam. Tot ce pot să spun e

Ei visau 'merica singuri. Visau așa cum are durerile facerii luntrea în baltă. Ei visau 'itanicul, vis la singular, în plural, cu ochii mari ca stafiile reci care caută eterul statuii. Ei

la cenaclu se fumează am haine împuțite de ieri nările mele sângerează aer închegat în cerințe și idei mă caută vorbele senine cu o cafea în mână și altă băută rugându-mă în crize să

Văd un copac care cade tăiat de o poezie dar despre asta vom vorbi mai târziu (dar vom vorbi mai târziu) Aprind o țigară de lut și os buimăcit dar despre asta vom vorbi mai târziu (vom

Granițe de când albesc zorii nu mai seamănă cu oglinziile din noi Ne despărțim de solul durerii al osemintelor precum brazii au coșmaruri cu fuga codrilor pe niște picioare crescute din

când credeam că îmi cresc aripi am aflat că mi-au fost împrumutate pentru a zbura lent prin tăcere pas cu pas printr' ale mele tonouri de revoluție în axa ego cu aripa dreaptă perpetu

Cum arăta cutia Pandorei? hai să spunem și noi ceva viața la la deschide fără frică ești liber ești tînăr se va copia

Puneți coarda în text! striga absent Orfeu cu lira pisică torcând. Eu mă pierdeam cu intervalul, în măsura albă de durere și intertext. Trebuie să citim nu să cităm! mă apostrofa Orfeu. Eu îi

Insomnia adoarme România, adoarme leul alb mușcat de leoaica bătrână care stă la geam și își vede puii plecați la vânătoare, izgoniți de umbrele ghearelor. Insomnia se luptă cu

am aproximat încă de pe atunci că soarele va coborî știam că zilele vor fi tot mai normale serile alea erau plictisitoare pentru toți nimeni nu se mai aștepta la nimic extraordinar mersul ne

Primul cuvânt separă lumina din orbire și amăgiri deschide un alai desprins din negura calcaroasă a legilor pronunției. E un miner salvator prin uitare care nu suportă să-i atragi atenția că

s-au adunat ca torpilele în ploaia rece la masa din sufragerie, exclamând din tot ce știau mai bine suflul. erau toate pe traiectorie înspre bucate, dezgustate de cerul înnorat pe care au plutit până

Casa are pereți albi, o ușă gri (spălăcit) un surîs de gazelă (ba pe fugă ba la pășune) e din geam în geam și în ochii mei (mintea mea) pe prispă tolănit (adică relaxat) Adaug și inima; doar e