Poezie

o vară de amintiri naive

1 min lectură·12 iunie 2024

Mediu

Poți să fugi când

scade soarele...

poți să...

mare... să...

aer... să uiți...

în suflarea vântului

din nord

spre un meleag trac

curat și viu...

să fugi cu soarele zmeu

cu zornăitoare...

să fugi... copite

scăpărând pe pietre...

până vei aprinde cremenii

spre cer;

să fii Abel, nu Othel'...

Poți să scapi când

scade soarele

cu pescărușii de hârtie...

să... amintiri din copil...

cu tine mai puțin abil

cu mâinile crucificate pe nisip

înroșite de dogoare...

un iad lăuntric ...

un iad în lume...

Să fugi - când scade soarele

ca o particulă de înserare -

spre felinare albite de dor...

deopotrivă singur cu îmbrățișare...

spre felinare lăuntrice de dor...

pas lângă pas spre înălțarea

din iadurile ce te rod și dor.

00714

Oancea Sorin. “o vară de amintiri naive.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oancea-sorin-0039906/poezie/14180677/o-vara-de-amintiri-naive

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.