Oancea Sorin

disecția (a pătruns în sufletul stafiei) în căutarea metafizică de sens - durerea maladivă de tete era poetul - cuvinte aspre (din lumea veche a rimei) își lipea pe frunte ca vârful de castravete -

Viermele, din măr, s-a exilat într-un roman de capă și spadă, a ros multe minți, a mâncat negurile stocastice ale lefterului camuflat în filantrop... Ieri verde, astăzi roșu, o dugheană de

Ăsta este fluviul de lacrimistelepoezii/ăsta este lacul din apa curgătoate - piatra ce rămâne după ce fierb amorurile într-o lume de trupuri goale de orice adevăr în sine - într-o creație

1. Un colind volant, un protest... soarele mușcă din lună. Ruguri aprinse în ghetou, zarvă în curți. Bubuie petarde în scară... Suflete, temătoare de post, încălzite cu

Suntem umbre ce dansează în carne, pași ce apasă în oase... suntem gândurile care fumează răsăritul... pe un vas de croazieră printre fantome, tâmpi de știință, îngeri cu ochii

orbi în sala oglinzilor, corbii de aur, păsări de aur negru, sublim urcă cu noaptea în cap, cu somnul omenirii milenare, nevăzând, ne- știind... pe nicăieri, se găsește câte un

suflete în grevă, suspine, luminile se despart când cazi în gol, în eroul principal, în direct... suflete în grevă, remușcări, brațe incorecte în vis prind scene greșite, în

Ai văzut primii fulgi de zăpadă, generația cum a înghețat, tu parcă ai veni, din Africa, de parcă zăpada are ceva, european, în ea Ai văzut trotuarele lucii de polei, congenerii alunecând pe

Ai văzut țara hârtiilor? Cisternele de cerneală de sepie-plumb, maldărele de suflete împletindu-se, în tihnă de secretară... Ți-ai văzut generația cum a început să uite? Milioanele de motive

Grafomania umbrelor, sunetul, rece, de iarnă... Unduirea din lăuntru, o potecă de nervi pas lângă pas, șir indian de mineri spirituali... Zgomotul târnăcoapelor în pereții

Ai văzut cum toate acestea s-au năruit într-o mică neputință. Statul între barele zărilor fără de vină, fără de scop, sublimul, speranța. A te ridica spre înaltul cerului, fără a avea alt

Există o tăcere-poezie ascunsă în silabisiri incoerente destupate de criterii... Astfel de dureri, albite în cerneală, sunt furtunile care se vor auzi... Către zilele acelea, puține

Ne întrebăm: de ce oare nu se întâmplă nimic? De ce oare nu-i pasă mai mult? Aripile bobocilor verzi... Lacrimile de bucurie... Aeroportul gol de la miezul nopții. Nimeni nu

Sunt o linie indecisă, pentru mine e drept, pentru poet e strâmb... Pentru cine? dacă liniile sunt limitele, eu nu sunt... dace liniile sunt înșiruiri, eu nu sunt ore dacă sunt

Vasele roșii, în larg, în tablou, în imaginația noastră de muribunzi exaltați, se leagănă, cupluri vals-tango, cupluri reci de depărtare, reci de Soare coborât peste lume... Punțile lor

aveai niște degete de fildeș, deschise de mângâirea pasului meu, printre căderile din cer... aveai niște lacrimi de chihlimbar, în care păstrai stepul, bătut de mine... aveai niște

Mai ții minte, suflete al meu, câte vise, câte boabe aveam în păr? Cum ne rostogoleam, printre zăbrelele de fân, copt, cu ochii, în tavan, orbiți de marele lampadar, scăpărând ca

De acolo, din ascunsele-ți taine, de unde drumurile ți se despart către răsărit, către libertate, apele ți se amestecă cu sufletele oamenilor. Multe cânturi porți în culcușul tău, multe zări

Multe, multe se ascund sub soare, în clară zi... Multe gânduri își mai caută jumătatea, suspinând... Multe sentimente stau topite în mâlul ghioceilor... Multe, muulte s-au albit cât vezi cu

Scânteia revoluției, roșul de toamnă în mijlocul unei străzi năpădite de niciundele zărilor nocturne, se aprinde în catedrala memoriei tinerelor aripi încordate de dor. (Niște) pui

Cred că nu se va uita prea curând dimineața americană când a învins visul anilor '60, nimic poetic de altfel, dar cine își va mai aminti de noaptea cambodgiană a anilor '70, nimic poetic de

Erau umbre, praf, certuri, anii de liceu, lumea studenților... Erau zilele cu gașca, singurătățile, fetele&băieții... Erau hainele de la părinți, minciunile, muncile, temele, și

Orașul era un cer încâlcit de cabluri... loc cu bârfe proaste... un alter ego din vestul sălbatic... Orașul era mort la revoluție dar și viu în fiecare ungher. Iacobini mânjiți și fără

Sorbeau lent din licoarea cu parfum de toamnă, în liniștea amezii tolăniți pe canapelele din cafeneaua metareală. Un "five'o'clock" cu straie de domni, deși fiecare dintre ei ar fi gustat câte