Poezie

Eidolon

1 min lectură·3 decembrie 2019

Mediu

Ai văzut cum toate acestea

s-au năruit într-o

mică neputință. Statul

între barele zărilor

fără de vină, fără

de scop, sublimul,

speranța. A te ridica

spre înaltul cerului,

fără a avea alt drum,

fără a ști ce te așteaptă,

fără a mai locui

în imaginea terestră. O altă

planetă, un alt mod

de a pluti în vis, la

urma urmei este doar un vis,

deci nu e treaz, deci

nu e somn...

Ai văzut cum cuvântările și

obrajii îmbujorați

sunt doar poze. Orice

drum făcut în galop,

cal de povară, ce ai fost,

ți s-a oprit în

grajdul imperial...

Ai văzut lumina umbrei cu

ochii minții...

Apoi nu a mai contat un martor

Apoi nu a mai fost niciun rost

Ai văzut chipurile, oglinzile,

mulțimile. Nimic nu a

mai însemnat luptă

atunci când au

început să-ți zică

speranța&oftatul...

001.193

Oancea Sorin. “Eidolon.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oancea-sorin-0039906/poezie/14143111/eidolon

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.