Poezie

saharian

1 min lectură·14 decembrie 2019

Mediu

orbi în sala

oglinzilor, corbii

de aur, păsări

de aur negru,

sublim

urcă cu noaptea în cap,

cu somnul omenirii milenare,

nevăzând, ne-

știind...

pe nicăieri, se găsește

câte un ascet, terorizat

de greutatea lumii...

pe nicăieri, se adună

câte o gașcă de lumini

grele de stele...

pe nicăieri, prin deșert,

cu Sahara-mi în Sahara-ți,

colindăm dezolați

drumurile unui arhetip ciobit...

dar nu e ochi de oglindă,

nu e clipire de corb

să ne simtă căderea...

în ala norilor ireali,

gânditorii au devenit poeți, nebuni;

poeții au devenit suflete de prozatori...

aici, în escapsimul ne-generației,

unde căldura s-a întâlnit

cu înghețul zborului...

001.373

Oancea Sorin. “saharian .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oancea-sorin-0039906/poezie/14143347/saharian

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.