Oana Izbașa

Nimeni nu-și mai arată măștile; noaptea mă trage de mână, târându-mă după ea până și-n timpul zilei. Oare doar eu am rămas fără soare? Toate draperiile sunt trase, e anotimpul acela veșnic în

Fie mulțimea A formată din tine cu proprietatea că îmi aparții cât timp aria cerului e egală cu infinitul. Poate că nu ne mai putem ține de mână, ci doar de aerul pe care-.l expirăm, poate că

Această compunere a fost scrisă în data de 30 iunie, 2006, între orele 4 și 5 dimineața, a doua zi de la cumplitul deces al celui mai bun prieten al meu: pomul din fața casei. Pentru un prun care era

soarele miroase orizontul în cur ca un câine în călduri, o liniște fute altă liniște terminându-se mereu în hohote de râs și râuri de nisip; plaja se umple și devine a nimănui, privesc

Pentru o clipă cei patru pereți mi s-au prăbușit în șoaptă peste lacrimi, inima s-a adunat de prin cameră și ochii au început să strălucească de parcă s-ar fi ciocnit din nou cu soarele. Pentru

Dragă Miruna, pisi, puișor, iubita mea, azi am învățat tot felu’ de cuvinte noi pentru tine, cum ar fi: abraziv, adj., m.: care roade prin frecare, deci, tu, Miruna, ești abrazivă, pentru

Prin umbre de durere, prin ceața de lacrimi, Te văd ca și cum m-ai iubi. Prin troiene de gânduri rispite-n vânt, Te cred ca și când nu m-ai fi mințit niciodată. Prin strigătele surde ale

Târfă ordinară, te iubesc, și-ți place la nebunie, pentru că doar tu te mulezi perfect după nevoile mele, ești exact așa cum vrea pula mea să fii, de parcă te-ai fi născut pe ritmul muzicii

O să murim într-un pat gol și rece… Mâini cu cuie în palme ne vor mângâia Și chipuri fără ochi vor râde de noi. Moartea noastră va anunța primăvara, Durerea va înflori ca-n fiecare an Și nu

mi-e atât de frică... moartea se plimbă prin venele noastre răsfoindu-ne sângele ca pe o poveste de dragoste clasică pe care o știe deja pe de rost, poveste care nu mai impresionează pe

Vreau să te despic, să te disec, să te învăț, vreau să te știu și în somn și vreau să te pot construi lângă mine în pat în clipa în care deschid ochii dimineața vreau să desenez n hărți din

te ciocnești frontal (pe plan orizontal, ca ouăle de paști) cap în cap cu zile ca asta în care ai impresia că extratereștrii fac cercuri în lanurile de grâu, zile ca asta, în care prostia te

Întuneric. Teamă. Frig. Cocoon. O rază de soare. Îi e destul. Se agață de ea. O soarbe însetat. Căldură. Un ciripit. Eforturi și chinuri groaznice. Întuneric din nou. Oboseală. Prima înfrângere.