Totul până la vieți

oana ,sunt entuziasta ca premonitia mea în ceea ce priveste talentul tau ,(pe vremea când te \"descopeream\" la atelier )se adevereste...
ai un bun editor,enfin!!!!
poemul tau are forta si stralucirea feminitatii,senzualitatea feroce a spendidului apetit de viata care te caracterizeaza,un instinct de tigresse -artiste...
esti o natura de artist \"nascut\"(teribilist ca un copil precoce) si nu \"facut\" !!!
nu ignora studiile!!! (compatibile cu spiritul tau boem, crois-moi!!!)

vă mulțumesc mult de trecere, citire și încurajări (și nu ma refer doar la cele de acum)...
Am avut încredere în premonițiile dumneavoastră, mai mult decât aveam în mine. :)

Nu voi ignora nici studiile.

Mulțumesc mult, din nou, pentru tot.

am lacrimi ca singur raspuns
nu ezita sa îmi scrii la nevoie...
renunta la scato...

corectează: eternă

ești exact la granița
între veritabil verosimil și patetic
adică e puțin așa să scrii despre iubiri imposibile împreunări de mâini și culorile viselor(?)
doamne dumnezeule scapă de metafora asta măcar de asta
prima parte e f. bună, ba chiar mi-am făcut iluzii crezând că voi citi un text deosebit
din punctul cu inventatul unei noi povești parcă ai ieșit de pe muzică
ești aritmică
ciudat e că nu e problemă de ritm ci de ton imagini adaptare
încearcă să scrii simplu
puternic
direct
trust me

graniță

e cam ca la reclamă, finalul nu îmi aduce aminte decât de mentalitatea unui fumător de marijuana: să trăim viața din plin, cam atât. nu e chiar ce ar numi unii ”poezii”.
sau cum ar spune Cheloo: ”Vicii”
http://www.youtube.com/watch?v=EZaT5PBvmuU

amical

pot să fiu în lumea ta și la trei granițe, câte una între fiecare dintre cele trei țări: Veritabil, Verosimil și Patetic (am ales cifra trei aleatoriu, sunt mai multe variante și sunt conștientă de asta). Mă bucur că încap și eu pe-acolo. E de bine.

Ai avut dreptate, \"eternă\" chiar trebuia corectat. Acum parcă arată mult mai bine întregul text, parcă totul se leagă... parcă... mda.

Ai uitat să pui niște virgule la \"doamne dumnezeule scapă de metafora asta măcar de asta\", dar o să consider că e din cauza dezamăgirii crunte pe care ai suferit-o după ce ai citit textul meu. :)
Totuși, mă bucur că a existat și ceva care ți-a plăcut în el și-mi pare rău că ți-ai creat iluzii din cauza mea. Am texte în care începutul e execrabil și sfârșitul salvează tot (din punctul meu de vedere). Ce pot să spun? Păcat că n-ai dat de alea?!

Vor fi zile când o să scriu și simplu, direct, puternic, când o să simt nevoia să fac asta (Vezi? Să nu crezi că n-o să încerc să-ți urmez și sfatul!), cât despre \"trust me\" ăla, nu știu ce să zic decât... că uneori mi-e greu să am încredere până și în mine (și mă cunosc cât de cât, de ceva vreme).

Oricum, îți mulțumesc de trecere și citire. Trebuie să recunosc că mi-a făcut plăcere să-ți citesc părerea.

Cu ce vrei tu,
Oana.

țin să-ți amintesc cu o deosebita stimă și prietenie (dacă mi-o accepți, desigur) că nici unele texte de-ale tale nu sunt chiar <> (citez; și țin să specific că nu era vorba de părerea mea, în legătură cu poeziile tale). Pentru tine, ar trebui să fie destul să le numești tu așa.

Fiecare numește pozie ce crede el prin poezie, în mare parte, în funcție de ce se așteaptă să primească (în plan spiritual) după ce citește așa ceva. Dar, nu îmi place să generalizez sau să vorbesc în numele altora, așa că o să încerc să n-o mai fac.

Ai înțeles mesajul greșit, e vorba de fapt despre mentalitatea unui băutor de whiskey, nu fumător de iarbă ! (glumeam; nu are rost să te bag în mintea mea cu forța, oamenii ar trebui să intre singuri la mine-n cap, ca și piticii mei :))

So... \"care-i viciul tău, deliciul tău social acceptat?\" :)

Mulțumesc de trecere, de citire, de părere.

Și eu tot amical,
Oana

chiar nu ți-ai dat seama că n-am pus virgulă pe nicăieri?
și e treaba ta ce faci
dar înainte de toate asigură-te că persoanele care te laudă suspect
nu au mai lăudat și alți autori mai slabi ca tine
sau pur și simplu

nu te chinui să-mi răspunzi
lasă așa lucrurile

Oana, încearcă să răspunzi într-un singur comentariu, nu este nevoie să răspunzi separat.

mulțumesc

seara bună!

*nici unele texte de-ale tale nu sunt chiar \"poezii\"

ba mi-am dat, dar acolo m-a deranjat cel mai tare lipsa ei. :)

Nu stau să analizez cât de suspectă sau nu e o laudă, nu simt nevoia să mă \"asigur\" în privința asta.

Și nu e un chin să-ți răspund, îmi face chiar plăcere. Ai zis că e treaba mea ce fac, las-o să fie așa până la capăt.

Să ai o seară cât mai plăcută.

și, indiscret cum sunt, am aflat și ce măsură porți la viață. am vrut apoi mai mult, și-am cotrobăit printre cuvintele ce se chinuie să-ți spună povestea și căutările ce te cheamă. iar dincolo de nepotrivirile sau poeziile care te-au găsit, ochiul meu prea bătrân pentru lupta ta te-a recunoscut.
Scormonești prin lume, prin tine și ceilalți, cu vizibile gesturi de revoltă și vitalitate, simțind că ceva te cheamă și te așteaptă și, mai ales, că ceea ce ți se oferă nu-ți este pe măsură.
\"Totul până la vieți\" este exact un avertisment puțin revoltat către toți cei care, orbiți de entuziasmul seducției, nu pot tânji decât după sânii, frumusețea și cearceaful tău. Și încerci să le spui că tu ești mai mult decât atât, deși nici chiar tu nu bănui deocamdată cât de multă ești. Simți că ești disponibilă pentru ființă și nu vrei să-ți desfaci picioarele și să-ți terfelești căutarea doar pentru o zbenguială carnală.
Cât privește cuvintele avertismentului tău, poezia poate cu greu să rețină ceva: doar \"veți fi iubirea eternă a nopții mele de azi\", \"și pentru care voi inventa o nouă poveste tristă a vieții mele, cu iubiri imposibile\".

Și ca să-mi pot lua ochii de pe decolteul tău, o să-ți spun un secret: cuvintele, gândurile, căutările și răzvrătirile sunt bunuri comune. Așa că treaba ta este și treaba noastră. Nu prea avem încotro.

Un seducător cu mâna la tâmplă,
și cu ochii după fuste.

e de bine. :) (depinde și de tâmplele cui e vorba, desigur)

Mulțumesc mult de indiscreție (mi-a priit!), uneori \"scormonind\" prin lume și prin ceilalți poți descoperi lucruri uimitoare despre tine, despre alții, sau, cel puțin, le poți face unora ziua mai frumoasă. Câteodată am impresia că din tot ce scriu (chiar și din \"Totul până la vieți\") reiese teama (oare doar a mea?) de singurătate, o singurătate inevitabilă cu care ne naștem și în care murim. Gândul că pentru câteva clipe cineva a încercat să se apropie de sufletul meu (chiar dacă privind prin decolteu spre el :), mă încălzește. Deși poezia nu \"reține\" ce trebuie, și-a făcut într-un fel... \"datoria\". A zis o bucată din mine și s-a făcut ascultată de cineva.

Până și noi suntem într-un fel sau altul \"bunuri comune\". Secretul era de mult știut (pe-aia cu \"ai zis că e treaba mea ce fac, las-o să fie așa până la capăt\" am spus-o într-un alt context).

Mulțumesc mult din nou. O zi cât mai bună. :)


O domnișoară cu sufletul
mai deschis decât decolteul.

Poezia reține exact ceea ce trebuie, dacă a \"zis\" o bucată din tine, nu cred să existe ceva care să ne redea în întregime.

ai dreptate, însă uneori bucata e mai mare iar alteori mai mică. :)

Să ai o seară cât mai plăcută!

Mi se pare prea multă frivolitate. Un exemplu care să confirme spusele mele în \"Frivolă\", autor subsemnatul unde nu se vrea cu nimic mai prejos transmiterea unui astfel de mesaj, și unde titlul \"bate\" aluzia. În rest cu puțină reținere la... , poezia are substanță poetică. Deliman