Moartea noastră

O să murim într-un pat gol și rece… Mâini cu cuie în palme ne vor mângâia Și chipuri fără ochi vor râde de noi. Moartea noastră va anunța primăvara, Durerea va înflori ca-n fiecare an Și nu va mai rămâne nimic, din nou. Sufletele noastre vor sfâșia lumea. Văd două cruci care ne vor strivi, Vor cădea peste oasele noastre moarte Și ne vor durea-n prăbușirea lor veșnică. O să murim într-un pat gol și rece Și o să ne întrebăm “de ce” la nesfârșit, Până când ceasul va arăta “prea târziu”, Până când vom înțelege că nu există nimic, Că adevărul și minciuna nu sunt decât Alte două cruci care au căzut peste noi Atunci când lumina lumii începea să fie.