Poezie
Cercuri în lanul de grâu
2 min lectură·
Mediu
te ciocnești frontal (pe plan orizontal, ca ouăle de paști) cap în cap cu zile ca asta
în care ai impresia că extratereștrii fac cercuri în lanurile de grâu,
zile ca asta, în care prostia te obligă să simți nevoia de a crede în paranormal,
într-o suprarealitate sau subrealitate sau pesterealitate, orice departe de realitate
pentru că, “vezi tu, dragă, oamenii sunt imposibil și inuman de mizerabili
chiar și după ce se spală”,
și oamenii put a hoit și a gunoi și folosesc parfumuri și tot felul de săpunuri
și loțiuni și spală și freacă și curăță dar faptele nu se duc,
faptele fac clăbuci și spume și plutesc și poluează sufletele tuturor
și vrei să uiți, să fugi, să râzi tare, atât de tare până când ajungi să te asculți,
până când ajungi să faci piruete în fundul gol în lanul de grâu holbându-te la soare
și dai vina pe extratereștri pentru cercuri pentru că tu nu crezi că exiști
în zile ca asta, când bei prea mult adevăr și doare și îți înfigi ghearele în stânci,
în alter ego-ul cerului pe pământ, ca să-ți roadă degetele până la sânge
pentru că, “vezi tu, dragă, cu toții vrem să lăsăm urme de neuitat în alții și de
neînvins pe cer”
îți spui “nimeni nu mai e ca mine, poate doar luceafărul,
poate doar luna când e mare și portocalie
poate doar tu când mă iubești”
și te doare că suntem toți la fel de fapt, doar că unii se învârt în pămât, alții în ei,
alții în lanul de grâu și toți au impresia că zboară, doar că nimeni nu are aripi
013
0

mi-a plăcut ce am citit. e o frumoasă cercuire în lanul cu frâu. cu sau fără aripi. iar finalul e chiar reușit. îmi place pentru că e spus dintr-o suflare, nu sunt ocolișuri pe aici și da, este un text construit pe o metaforă, pe o imagine pătrunzătoare. cercurile din lan sunt cu siguranță făcute de atât de aripile noastre grele, cât și de târâișul celor care nu le au nici pe alea...
\"și vrei să uiți, să fugi, să râzi tare, atât de tare până când ajungi să te asculți,
până când ajungi să faci piruete în fundul gol în lanul de grâu holbându-te la soare
și dai vina pe extratereștri pentru cercuri pentru că tu nu crezi că exiști
în zile ca asta, când bei prea mult adevăr și doare și îți înfigi ghearele în stânci\"
mi-a plăcut, sincer
alex