Nuta Craciun
Verificat@nuta-craciun
„sau taci sau spui ceva mai bun decât tăcerea”
M-am născut în cel mai frumos sat de munte de pe Valea Grădiștei, satul Bucium, jud. Hunedoara, într-o primăvară pe care m-am străduit s-o port mereu pe dinăuntru. Poezia mi-a fost mereu cel mai bun aliat de-a lungul vieții, cu ajutorul ei am traversat cu bine toate evenimentele ce mi-au…
cu aceeași foame de adevăr și de iubire.
Mulțumesc pentru versurile lăsate aici izvorâte atât de firesc și frumos dintr-o trăire vie, salturi din dimensiunea unui real înghesuit cumva printre lucruri uitate: viața, moartea și foamea, noțiuni despre cum se poate percepe o limită.
Drag de cuvintele tale, Ionuț Caragea, să auzim numai de bine!
Pe textul:
„trupul neîngropat al adevărului" de Nuta Craciun
E o mare onoare și o mare bucurie să-mi văd cuvintele atât de frumos și de real tălmăcite. Spun ”real” pentru că dincolo de cuvintele scrise, stă omul care scrie, și nimic nu ar putea trăi dincolo de el, dacă acele cuvinte nu ar prinde sens în inima cui citește. Și asta se întâmplă doar dacă poți rezona prin intuiție sau prin trăiri similare la ceea ce ai citit. Într-adevăr foamea e un experiment care măsoară altfel timpul. Dacă ai cunoscut-o, dacă ai cunoscut frigul unui adevăr neîngropat, deși știi că nu-l poți flutura în vânt cu tot aerul libertății, atunci taci și simți cum totul se reduce la tăcere.
Mulțumiri cu prețuire!
Pe textul:
„trupul neîngropat al adevărului" de Nuta Craciun
Sunt conștientă că nu zăbovește cineva așa de mult, nu cheltuie atâta timp prețios lângă cuvintele mele, dacă ele nu ar fi putut transmite mare lucru, de aceea îți mulțumesc din suflet pentru că te-ai extins cu comentariul.
Am fost plecată fără laptop doar cu telefonul, și nu știu de ce nu pot lăsa comentarii de pe telefon, adică le pot scrie dar nu văd posibilitatea trimierii lor, de aceea am întârziat cu răspunsurile.
Îmi cer scuze draga mea, ai respectul și aprecierea mea pentru tot ce îmi spui inclusiv pentru unele sfaturi, și la fel pentru tot ce scrii tu, pentru că ești o bună și sensibilă mânuitoare a condeiului.
Pe textul:
„biserica trupului" de Nuta Craciun
RecomandatVă mulțumesc pentru interpretările în cheie simbolică și sesizarea factorilor perturbatori care ne arată că drumul nostru aici se poate termina brusc, dar ne putem mai departe împlini urcând pe un alt drum, cel al luminii.
Ca de fiecare dată simt aceeași emoție și aceeași bucurie când vă descopăr cuvintele sub textul meu.
Să ne auzim cu bine!
Pe textul:
„biserica trupului" de Nuta Craciun
RecomandatSănătate, inspirație și gânduri bune!
Pe textul:
„biserica trupului" de Nuta Craciun
RecomandatRecunoscătoare semnelor tale, te îmbrățisez!
Pe textul:
„biserica trupului" de Nuta Craciun
RecomandatPe textul:
„biserica trupului" de Nuta Craciun
RecomandatDa, am ținut cont de sugestii, mă interesează cum se văd cuvintele atunci când
pleacă de la mine, chiar mă bucur atunci când rezonez cu ceea ce mi se sugerează.
toate cele bune, să ne auzim sănătoși!
Pe textul:
„orașul" de Nuta Craciun
am ținut cont și simt că acum imaginile curg mai bine.
Îmbrățișări și de la mine, toate cele bune!
Pe textul:
„orașul" de Nuta Craciun
Cred că e mai bine așa în ton optimist.
Vă mulțumesc de semn și de sfaturi, îmi prind bine.
Pe textul:
„orașul" de Nuta Craciun
Uneori amintirile mă bucură mai mult chiar decât realitatea, acolo regăsesc acea puritate pe care evocând-o, o pot retrăi.
Mulțumesc!!
Pe textul:
„o melancolie mai veche" de Nuta Craciun
Să ne auzim cu bine!
Pe textul:
„o melancolie mai veche" de Nuta Craciun
Pe textul:
„adiere " de Nuta Craciun
Mă bucură senbu tău!
Pe textul:
„viața dintre cuvinte" de Nuta Craciun
Vă mulțumesc!
Pe textul:
„viața dintre cuvinte" de Nuta Craciun
uneori, au ele acolo un loc al lor special în sufletul meu complex de poetă.:)
Oricum ar fi, sunt recunoscătoare de semn, toate cele bune!
Pe textul:
„viața dintre cuvinte" de Nuta Craciun
Mulțumiri, cu drag pentru semn!
Să-ți fie noaptea cu pace!
Pe textul:
„în aerul liber al după-amiezii" de Nuta Craciun
O să mai văd, oricum multumesc de sugestie.
Adevărul este că mai mereu modific după ce postez, odată trimis un text, îl văd altfel. Sunt constientă că uneori tocmai sentimentul sufocă poezia, iar aici exact asta am încercat să evit.
Oricum sunt versuri încă sub lupa exercițiului de aceea voiam să le văd cu ochii voștri și mă bucur de orice semn sau sfat primesc.
Seară cu bucurii și pace, dragă Iulia!
Pe textul:
„în aerul liber al după-amiezii" de Nuta Craciun
Recunosc că de multe ori suprapun planuri, nu respect întotdeauna alternanța timpurilor, toate îmi vin unele peste altele, e un cumul de stări începând de la un dialog interior pe care încerc să-l prelungesc în afara mea... și poate mă simt uneori nepermis de liberă în poezie, fără să-mi doresc să sfidez cu ceva acuratețea limbii române.
Consider că poezia în general, e o fantezie a noastră (nu neapărat o realitate), că ea se adresează imaginației și e nevoie (poate) să citim cu sufletul nu cu mintea, care e mai analitică.
"La poezie, oricât ne-ar mira, e preferabil să se ajungă cu inima, cu simțirea nu doar cu mintea.", citez din memorie, nu mai știu cine a zis.
Îmi asum deci posibilele incoerențe și-ți multumesc pentru sugestii, deși, vezi tu, referitor la ”mâna fără sânge”, eu o voiam ca argument al înstrăinării... ”atingerea nu poate sugera prezenţa sângelui”, spui tu, dar acea ipotetică atingere, poate sugera absența sângelui, și de acolo răceala. Știu că e o aberație să-ți comentezi propria poezie, căci ea se simte sau nu.
Mulțumiri încă o dată, Ionut Caragea, pentru citire și pentru că te-ai oprit și mi-ai lăsat o părere, sunt recunoscătoare și te asigur de preșuirea mea!
Pe textul:
„în aerul liber al după-amiezii" de Nuta Craciun
