orașul

Acea căutare a copacilor, frumoasă și rana adâncă a cerului, cu toate că aș vrea să văd cerul oblojind orice rană, ca un pansament albastru, cu proprietăți miraculoase. Poemul este un pic diferit față de alte poeme scrise de dv., poate din cauza efectului său, dar consider că explorarea și exploatarea oricărei stări, este un lucru bun. E un fel de catharsis aici.

După lectura poemului, m-a urmărit acest epitet: luna îmbătrânită; fiind îmbătrânită, m-am gândit că trece și ea prin același proces al uitării,precum trupurile copacilor din decorul poetic.Mi-a plăcut această prelungire a pierderii memoriei, în beneficiul aflării tradiției, relației spirituale, pe care fiecare o poartă cu străbunii și pietrele funerare inscripționate cu numele lor pun în valoare faptul că au existat, dispariția lor, locul în care domnesc. Începutul poemului ar vrea să dezvolte o poveste...
Mulțumesc pentru trăirile oferite!
În versul: pe străzile lui trec oameni râzând
as elimina lui, aș lăsa doar pe străzi trec oameni râzând

Am recitit poemul și m-am oprit la versurile acestea:
rădăcinile lor caută mâinile trudite ale bătrânilor
duși în cimitirul de la margine
într-un alt oraș trist și pustiu
în care și-au ocupat locul
numele lor pe pietre funerare predică vântului și soarelui
domnesc aici fiecare singur pentru totdeauna

Tot recitind, m-am gândit că poate e mai bine dacă la final ar fi domnește, la persoana a treia, singular; de exemplu:
numele lor pe pietre funerare predică
vântului și soarelui
aici unde fiecare domnește pentru totdeauna

ca să fie mai clar acordul.
În speranța că nu am supărat- am vrut sa susțin poemul - te îmbrățișez!

reliefare și efect!

iată preferata mea!
"Trupurile copacilor și-au pierdut memoria
rădăcinile lor caută mâinile trudite ale bătrânilor
duși în cimitirul de la margine
într-un alt oraș trist și pustiu
în care și-au ocupat locul
numele lor pe pietre funerare predică vântului și soarelui
domnesc aici fiecare singur pentru totdeauna"

ca și părere
de acord cu sugestia dnei Papadopol referitoare la penultimul vers!

cu sinceritate!

Am dat alt sens rănii din final, am oblojit-o cu ajutorul cerului.
Cred că e mai bine așa în ton optimist.
Vă mulțumesc de semn și de sfaturi, îmi prind bine.

Cum să mă superi, din contră? Îți mulțumesc pentru atenția cu care mă citești,
am ținut cont și simt că acum imaginile curg mai bine.
Îmbrățișări și de la mine, toate cele bune!

Mă bucur când vă găsesc în pagina mea, mulțumiri pentru semn!
Da, am ținut cont de sugestii, mă interesează cum se văd cuvintele atunci când
pleacă de la mine, chiar mă bucur atunci când rezonez cu ceea ce mi se sugerează.

toate cele bune, să ne auzim sănătoși!