Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

orașul

1 min lectură·
Mediu
aleargă pe cer o lună îmbătrânită
în marele oraș oamenii beau din ceașca plăcerii
își odihnesc visele sub cerul curat
trupurile copacilor și-au pierdut memoria
rădăcinile lor caută mâinile trudite ale bătrânilor
duși în cimitirul de la margine
într-un alt oraș trist și pustiu
în care și-au ocupat locul
numele lor pe pietre funerare predică vântului și soarelui
aici unde fiecare domnește pentru totdeauna
în orașul dintre dealuri noaptea își deschide umbra
pe străzi trec oameni râzând
deasupra cerul vindecă orice rană
071236
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
82
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Nuta Craciun. “orașul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14184695/orasul

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Ș
șters
Acea căutare a copacilor, frumoasă și rana adâncă a cerului, cu toate că aș vrea să văd cerul oblojind orice rană, ca un pansament albastru, cu proprietăți miraculoase. Poemul este un pic diferit față de alte poeme scrise de dv., poate din cauza efectului său, dar consider că explorarea și exploatarea oricărei stări, este un lucru bun. E un fel de catharsis aici.
0
@papadopol-elenaPE
Papadopol Elena
După lectura poemului, m-a urmărit acest epitet: luna îmbătrânită; fiind îmbătrânită, m-am gândit că trece și ea prin același proces al uitării,precum trupurile copacilor din decorul poetic.Mi-a plăcut această prelungire a pierderii memoriei, în beneficiul aflării tradiției, relației spirituale, pe care fiecare o poartă cu străbunii și pietrele funerare inscripționate cu numele lor pun în valoare faptul că au existat, dispariția lor, locul în care domnesc. Începutul poemului ar vrea să dezvolte o poveste...
Mulțumesc pentru trăirile oferite!
În versul: pe străzile lui trec oameni râzând
as elimina lui, aș lăsa doar pe străzi trec oameni râzând
0
@papadopol-elenaPE
Papadopol Elena
Am recitit poemul și m-am oprit la versurile acestea:
rădăcinile lor caută mâinile trudite ale bătrânilor
duși în cimitirul de la margine
într-un alt oraș trist și pustiu
în care și-au ocupat locul
numele lor pe pietre funerare predică vântului și soarelui
domnesc aici fiecare singur pentru totdeauna

Tot recitind, m-am gândit că poate e mai bine dacă la final ar fi domnește, la persoana a treia, singular; de exemplu:
numele lor pe pietre funerare predică
vântului și soarelui
aici unde fiecare domnește pentru totdeauna

ca să fie mai clar acordul.
În speranța că nu am supărat- am vrut sa susțin poemul - te îmbrățișez!
0
@teodor-dumeTD
Teodor Dume
reliefare și efect!

iată preferata mea!
"Trupurile copacilor și-au pierdut memoria
rădăcinile lor caută mâinile trudite ale bătrânilor
duși în cimitirul de la margine
într-un alt oraș trist și pustiu
în care și-au ocupat locul
numele lor pe pietre funerare predică vântului și soarelui
domnesc aici fiecare singur pentru totdeauna"

ca și părere
de acord cu sugestia dnei Papadopol referitoare la penultimul vers!

cu sinceritate!
0
@nuta-craciunNC
Nuta Craciun
Am dat alt sens rănii din final, am oblojit-o cu ajutorul cerului.
Cred că e mai bine așa în ton optimist.
Vă mulțumesc de semn și de sfaturi, îmi prind bine.
0
@nuta-craciunNC
Nuta Craciun
Cum să mă superi, din contră? Îți mulțumesc pentru atenția cu care mă citești,
am ținut cont și simt că acum imaginile curg mai bine.
Îmbrățișări și de la mine, toate cele bune!
0
@nuta-craciunNC
Nuta Craciun
Mă bucur când vă găsesc în pagina mea, mulțumiri pentru semn!
Da, am ținut cont de sugestii, mă interesează cum se văd cuvintele atunci când
pleacă de la mine, chiar mă bucur atunci când rezonez cu ceea ce mi se sugerează.

toate cele bune, să ne auzim sănătoși!
0