muzica clopotului din sânge

un tablou în care, pe o muzică aproape religioasă, autoarea se dezbracă de rochia de sânge, pentru a-şi devoala sufletul.

P.S. Mă bucură foarte mult prolificitatea şi frecvenţa postărilor. Păcat că aţi ales să nu mai comentaţi pe site, dat fiind faptul că aveţi un bun simţ al poeziei atunci când comentaţi.

pentru a se evita repetiţia albului, care se regăseşte şi în strofa a doua, s-ar putea modifica ceva la versul și toţi îngerii poartă haine albe, de ex., ar merge haine de culoarea inocenţei, purităţii, nîntinării etc., astfel încât culoarea să fie sugerată. Albul din strofa a doua ar veni concluziv, întăritor, fără depreciere prin repetiţie.

munca pe care o faceți, faptul că găsiți mereu timp să îi motivați pe cei care scriu, acordându-le atenție și comentându-le textele.
Vă admir și apreciez pentru asta.
Vă mulțumesc pentru sprijin, pentru comentarii și pentru ochiul atent la detalii.
Am eliminat ”albul” ceții, și am lăsat ”hainele albe”, care îmi sunau mai bine
spuse așa simplu.
Mulțumiri, să ne auzim cu bine!

asprul cerșetor al ceții

este o imagine paradoxală, un pic oximoronică, aducând un plus de valoare şi întărind puterea sentimentulu simţit, ca şi cânda ceaţa ar avea o sufrafaţă grunţuroasă, cerşitul fiind doar un pretext pentru atac la integritatea fiinţei

foarte bine gândit!

felicitări!

sentimentului, ca şi când, suprafaţă