biserica trupului

sensibil,
de sugestie
şi postmodernism
acest text...

Îţi reuşeşte...

Felicitări!

... un poem sensibil și, cum memoria afectivă a reacționat, m-am întors, după lectură, la versurile:

șapte clopote în biserica trupului
încep tânguirea

și îmi doresc să știu dacă este cumva atribuită o simbolistică a zilelor săptămânii; m-am gândit că în această criză a lumii - fiind creată atmosfera de sfârșit al lumii - biserica este deschisă în toate cele șapte zile. Mi-a plăcut poemul, am remarcat imaginile artistice, care au creat spațiul identitar
Și am mai remarcat imaginile metaforice, luminoase, din prima strofă, care au deschis o altă dimensiune
noaptea-i o simfonie de stele
un acvariu luminat de peștii lui

cele şapte clopote se referă la cele şapte zile ale creaţiei, comasate în spaţiul intim. Totodată, la şapte zile de rugăciune. Biserica trupului, prin cele şapte rugăciuni, este punct de plecare pe calea iluminării. Traseul este spiritual şi transcendental. Poemul doamnei Nuţa Crăciun este foarte bun, foarte profund, cu simboluri bine gândite, integrate armonios în poem. Un amestec de misticism, spiritualitate, cu rădăcini a la Tagore, la care se adaugă o fină textură cotidiană, oraşul, trenurile, bâta, adică factorii perturbatori care ne împiedică să ne împlinim scopul, totul rămânând la nivel de cuvinte, de poezie.

Este deosebit comentariul oferit de domnul Ionuț. Dragă Nuța, tu ești foarte inspirată și te joci cu imaginile artistice, asemenea poeților generației, însă pot exista voci care să speculeze interpretarea poemului, să îl situeze la confluența dintre realitate și ceea ce a fost sau ceea ce va urma. Limbajul este simbolic, chiar ermetic... Mă opresc, din nou, asupra altor versuri:

aleg ce am de luat cu mine
două-trei momente de extaz
ideea delicată a unei mâini
și o pereche simetrică de umbre

Și încerc să explorez acest context: pentru că mi s-a părut puțin exiatențialist ceea ce eul liric a ales, mi s-a părut mai mult ca o plecare, adică în sensul invers al împlinirii și evoluției spirituale; sufletul, pe calea aceasta a evoluției este locul sau biserica trupului plin/ plină de toate trăirile. În fine, dragă Nuța, poemul este superb! Și, iată, toată ziua m-am gândit la el!

nu s-a înțeles foarte bine reacția mea: am citit un poem de calitate și, de aceea, m-am extins cu comentariul...

Mulțumesc de părere, cer scuze pentru întârziere!

Nu știu cât de important este ce am vrut eu să spun, cred că cel mai important este să poți lăsa mai multe chei de lectură. Dar e frumos gândul tău dinspre această criză a lumii pe care și eu o simt, alături de tânguirea unui clopot din sânge care marchează cumva o cale spre iluminare.
Recunoscătoare semnelor tale, te îmbrățisez!

Vă mulțumesc, mi-ați luminat și gândul nu doar poezia!
Sănătate, inspirație și gânduri bune!

Cu cât mai multe interpretări cu atât mai multă bucurie, important este să poți crea o stare similară cu starea pe care o poate trăi cititorul.
Vă mulțumesc pentru interpretările în cheie simbolică și sesizarea factorilor perturbatori care ne arată că drumul nostru aici se poate termina brusc, dar ne putem mai departe împlini urcând pe un alt drum, cel al luminii.
Ca de fiecare dată simt aceeași emoție și aceeași bucurie când vă descopăr cuvintele sub textul meu.
Să ne auzim cu bine!

că reacția ta m-a bucurat mult.
Sunt conștientă că nu zăbovește cineva așa de mult, nu cheltuie atâta timp prețios lângă cuvintele mele, dacă ele nu ar fi putut transmite mare lucru, de aceea îți mulțumesc din suflet pentru că te-ai extins cu comentariul.
Am fost plecată fără laptop doar cu telefonul, și nu știu de ce nu pot lăsa comentarii de pe telefon, adică le pot scrie dar nu văd posibilitatea trimierii lor, de aceea am întârziat cu răspunsurile.
Îmi cer scuze draga mea, ai respectul și aprecierea mea pentru tot ce îmi spui inclusiv pentru unele sfaturi, și la fel pentru tot ce scrii tu, pentru că ești o bună și sensibilă mânuitoare a condeiului.

De regulă nu sunt sensibil la poezie, poate din cauză că nu înţeleg metaforele, poate sunt prea ermetice pentru mine, totuşi m-ai pus pe gânduri, pentru:

aleg ce am de luat cu mine
două-trei momente de extaz
ideea delicată a unei mâini
si o pereche simetrică de umbre

Păstrez cu atâta emoţie ideea delicată a unei mâini, când eram supărat Tănţica îmi cânta încetişor, mă mângâia şi palma ei îmi absorbea tot necazul. Atunci trăiam adevărate momente de extaz.Şi biserica trupului îmi place, mă gândesc la Tănţica de parcă ar fi fost o catedrală.