Nuta Craciun

iti multumesc din tot sufletul meu de darul fara egal,
cuvintele tale m-au facut sa simt lucruri atat de
frumoase, cum de mult… ma refer la cele ce mi-ai spus pe marginea evenimentelor de la Orastie...
si timpul de langa mine a ingropat o multime de lucruri dragi, imi amintesc in fiecare zi si uit in fiecare zi totul, pentru a putea pastra echilibrul balantei, daca
m-as abandona fie si pentru o clipa amintirii, universul meu s-ar clatina, si mi-ar trebui o padure de “mesteceni cantatori”, si palmele mamei mele sunt atat de departe…

poemul tau coboara in adancuri vise, odata cu cei dragi, dar visele se nasc la loc draga Ela, sta in puterea firii, in puterea noastra sa acceptam cele venite, sa invatam a trai cu ele, durerea exista pentru ca o putem masura,
intr-un firesc caruia ii imprumutam tacit sensuri …

cu drag si multumiri pentru tot
Anana

Borges spunea: “avem doua morti, inainte de a ne naste si dupa ce ni s-a ispravit viata, insa poate ca adevarata moarte, este aceea pe care o traim zilnic… cred ca murim tot timpul, de fiecare data cand nu simtim ceva, cand nu descoperim ceva, cand doar repetam ceva mecanic…”
Si tot Borges: “cand esti fericit, nu prea esti constient de ceea ce te inconjoara. Faptul de a fi constient, reprezinta nefericirea”.
Tema mortii si a nefericirii sunt poate temele cele mai banale pe care in general le abordeaza sufletele singuratice (labile?),dar se intampla fenomenul acela al eliberarii, cand dintr-o pornire de duiosie fata de sufletu-ti pustiu, nu-ti poti refuza impacarea.
Ce lamentare ieftina, scuza-ma, voiam sa spun ca: da, dialogul poate ajuta, mai mult decat poezia poate, dar pentru asta e nevoie de doua persoane, pentru ca atunci cand vorbesti singur se cheama “monolog”:)
Da, dilemele noastre sunt mari!
Cele bune si tie, multumesc de cuvinte!
Anana

Imi cer scuze, evident \"premiul\" nu premiu,

Felicitari organizatorilor,
stiu ca e un OM cu suflet mare acolo…

oras al viselor si iubirilor mele, te port mereu in piept
alaturi de inima si-ti duc dorul ...

ma bucur pentru premiu primit, multumesc!
felicitari tuturor participantilor, laureatilor!
felicitari Bogdan Groza!

eu n-o sa fiu din pacate, mi-as fi dorit mai mult decat orice pe lume, dar am reprezentanti dragi acolo:)

Anana

din goana unui timp care face ce stie mai bine, adica trece,
abia gasesc ragazul de a-ti multumi de trecere
cuvintele tale conteaza pentru mine!

cu drag Anana

surasul mesalinelor parguieste

se ascund cernit sagetile lui cupidon

in spatele primilor oameni de lut
sta virtutea
sau darul de moarte?

cred ca am pastrat ideea ta incercand
doar sa evit parataxe facile, aliteratii (in inmmitul)
incearca sa lucrezi mai mult cuvintele, sa le extragi
doar esenta, cred ca te prinde stilul de poezie scurta

cu drag Anana

cuprinde in el sufletul nostru?
nimic altceva nu suntem decat marionete cu sfori la fiecare
incheietura, uneori in ziua libera cadem din sfori,
ne-amintim de cele sfinte si plangem liberi de durere,
o bucata din foamea zilnica se arunca singura cersetorilor,
sarutul se lasa peste icoane ca o despartire, pomana nu
cere decat uitare intr-un asfintit de cantec...

Anana

daca ai fi
minciuna s-ar frange de la sine,
goala ca un copac in iarna privirea mea
ar infrunzi padurea

daca m-ai privi
s-ar topi toate iernile din sirul
anilor mei intarziati la rascruci

daca m-ai gandi
nu doar iernile ci toti anii mei
s-ar inghesui intre palmele noastre
lasand cuvintele sa ne alinte

nu te superi de rastalmacire?
e ceva cu cuvantul ultim din versul 6 (gheata)

drag Anana

ce oaza? ce verde? uneori totul e desert... monoloagele mele prostesti Nicolle, lamentari de copil care nu a invatat inca mersul pe jos in lungul si-n latul vietii, ai dreptate viata se poate numara si in pasi de dans, te poti confunda cu muzica, poti uita, dar cand muzica inceteaza?

tu stii, sunt zile cand nu ne dorim decat sa spunem lucrurilor pe nume, tristetii sa-i spunem tristete,
sa sune jalnic caci jale se numeste,
iar cand postam doar de dragul sufletului nostru, sa
ne fie iertat:)

multumesc draga mea, aveam nevoie de ceva si ceva-ul a venit odata cu tine...

cu drag
Anana

si ne gaseste nepregatiti, dar tot gasim o portita de evadare intr-o explozie ca un joc de artificii pe cerul existentei noastre.
nu stiu cum se vede de la tine primavara mea, dar ai dreptate sa spui ca ea reinnoieste dar esenta ei poate fi artificiala...
recunosc ca nu sunt cele mai inspirate versuri cele de astazi, asta e nu suntem uniformi, uneori reusim mai mult alteori mai putin, oricum multumesc de cuvintele tale!
drag Anana

spune si tu nu ar fi plictisitor daca am fi toti genii
pe-aici ? pe cine ai mai ironiza?
nu am nici o pretentie de mare poeta, pot ocupa si eu un umil spatiu prin zona?
numai bine si te mai astept si fara incrancenare:))
Anana

curcubeu

tristete de inger
norii curg
despicand lumina

tu taci Ela si asta inseamna mult cand este vorba
de amintiri… rascrucile cu figuri estompate sunt doar
motive de rasucire in dor, o anume figura se numara la
nesfarsit tot mai vie, o anume absenta pastreaza amprenta
unei secunde, unei anume secunde ce ramane ca o vocala
de inima...
drag Anana

am descoperit poemul acesta si mi-a placut
cum masori cu femei spatiul inimii si cum tot
mai ramane loc ...

aerul de pustan contrasteaza putin cu „caderea in desuet”, cu „tangoul”, cu doar „inspiratia din zilele ploioase „... ar putea echivala insa cu nonsalanta declaratiei ca scrii poezie si recunosti asta:))

Anana

se poate face cate ceva, uneori legea lacrimei
poate fi desfacuta cu descantece sau domesticind
jungla naturii, nu rastignindu-te singura pe crucea iubirii, nu dand apa la moara din batatura, ci acceptand totul ca fiind anume venit, ca un... normal facand acum parte integranta din tine.
Dumnezeu vrea sa fim fericiti, ai vazut linistea
din ochii lui Ruth?
dar tot as vrea sa cred ca mai ramane o alta
alternativa, poate e doar iluzia ca viata ar putea
fi frumoasa...

multumesc Mihaela, trecerea ta m-a bucurat mult si...uite cum sfidez nimicul asta, care s-a facut mic de tot:))

cu drag drag
Anana

si ce daca alaturi de tine linistea urla
oceanul se va dezgheta si-ti va curge pe fata tristetea
si te va inneca si te va naste iarasi intunericul
si n-o sa mai sti unde incepe noaptea unde durerea
nici pasii ramasi in praful drumului nu se vor mai intoarce
de dragul tau la fereastra
va veni insa o uitare mai mare decat o singuratate
care va starui
cat toate vietile tale netraite
la un loc

ce frumoasa esti tu dar moartea
are tot mirosul cosmarului alaptat la san
de intunericul acesta statut cu fata livida
urla un lup in pestera groazei
in asteptarea celui ce vine
odata cu noaptea
durerea fuge tipand
fuga de moarte
tarzie

multumesc de replica :))

te superi daca-ti sugerez mai mult mister, concentrare?
uite incerc ceva pastrand ideea ta:

te-am privit cu trupul
caci ochii mei nu puteam sa priveasca
te-am atins cu buzele
caci mainile nu se puteau ridica
si-am lasat apoi timpul sa-ti sarute
si ochii si trupul si parul
de atunci buzele mele ard
furate de timp

nu e grozav recunosc, dar poti incepe de aici si apoi finisa.
Valentin, incearca sa intelegi ca poezia nu este doar
o insiruire frumoasa de cuvinte, poezie inseamna arta,
iar a face arta e un lucru f. serios,a face arta inseamna
a depasi anumite tipare, a spune lucruri pe care sa nu le fi spus nimeni inainte...
asa ajungi sa adopti un stil original.
acum ai simtire poetica,ea trebuie transformata in arta poetica. bineinteles ca trebuie sa citesti multa poezie moderna, asa ajungi sa cunosti „concurenta”,asa poti vedea unde te situezi tu intr-un anume clasament, asa poti
singur sa te debarasezi de cuvinte comune, de subiecte comune.
si asta bineinteles e si pentru urechile mele si eu am
f. multe de indreptat, si eu folosesc teme uzate, cuvinte comune, nu sunt destul de originala de indrazneata, dar suntem aici si sa invatam unii de le altii...

acum probabil ca trebuia sa-ti las comentariul asta la
alta poezie; astazi e 8 martie si textul tau se vrea o dedicatie...
sper ca ai inteles ce am vrut sa spun, si ramanem prieteni:))
Anana

scuza-ma, nu pot sa cred ca nu am vazut comentariul tau!

despre lucrurile care nu se impart niciodata la doi, tot scriu si scriu, iar in visul pietrei pe care stau,
stii tu undeva la sud, jumatatea mea de inima inca mai asteapta...

multumesc! ce m-as face fara tine:))

m-a strabatut un fior de frumos citind titlul,
pletele noastre plutind fara noi intr-un alt fel de timp, unde piatra din clipele de singuratate ar putea traversa raul, ar putea iesi biruitoare pe celalalt mal unde s-ar putea praji linistita la soare…
apoi totul se confunda cu timpul real, cel din imediata
apropiere, intervine plictisul, ploaia care nu mai purifica…

asa se vede de la tine primavara poetilor?
unde ti-e optimismul obligatoriu in acest anotimp?
sau e de rau si nici primavera nu mai poate mesteri nimic?:)

Anana